Nu știu dacă e bine sa scriu asta. Ma decid eu mai încolo dacă o las publica.
Fusei ieri dis de dimineață sa schimb bolentinul. Al muierii expira, al meu nu, dar nu prea ma mai lăsau aia de la vama sa îl folosesc.
Și lua tata acte de spațiu de la primăria din comuna cu pricina, ca deh, sunt și eu sărac și n-am casa mea. Sigur aici e un pic de sarcasm, dar…
Și apoi merseram la miliție sa înregistrăm niște cereri. Cum ajunseram în birou, pe la 8 dimineața, cum îl sună una cu nu știu ce problema pe polițistul șef de sa-i strice omului ziua și mai multe nu.
Ba serios, cat de căpiat sa fii sa ameninți poliția la telefon. This is Oltenia, baby!
Ma rog, ii scrise omu’ niște foi nevestei, îmi scrise și mie, când observa ca al meu nu expira. Se uita la mine și ma întreabă ca de ce și ii explic ca dau sa ies și nu mai merge “doar cu buletinul ” și alte chestii. Se uita la mine și zice :
-Știți, eu va recomand sa-l mai deteriorati puțin…
-Nicio problema, dati-l încoa.
Si-i iau actul de pe masa trăgând de el sa îl fac mai distrus decât era.
-Pai nu dom’ne în prezența mea. Pe urma spuneți ca va învață poliția română.
-A, ma scuzați.
Aștept ce e de așteptat, termina de scris, plec din cabinet indoind la buletin și fuga la orașul căruia ii aparțin, al cărui fiu este și cel mai mare bancher al tarii. Gen, scrie pe primărie treaba asta și nu înțeleg de ce te-ai mândri cu un asa om, în afara ca are vinuri bune, dar în fine.
Acolo, plătesc taxe pac-pac.
Pac-pac da’ nu prea, ca în fata mea se afla un burtos care vorbește romaneste în cuvinte de baza, iar în rest țigănește cu familia lui și care vrea sa plătească ceva taxa pentru ceva firma ( respect, de obicei co-etnicii lui trag pula prin gura statului român) dar care are cui-ul notat greșit și o mamaie de la ghișeu care lucrează la calculator cu 2 degete de la fiecare mana ii repeta insistent ca nu ii găsește codul iar “calculatorul nu greșește “. Motiv pentru care ii cere sa vina cu certificatul de înregistrare al firmei. Asta ii urla ca e prost calculatorul ei. Calculatorul o fi prost, dar nu mai prost decât oamenii.
Fie-sa ăluia vine și ii spune în țigănește ca a greșit numărul, ca în loc de 3 e 8.
Ala ii spune femeii de la ghișeu, dar aia nu mai vrea sa auda. Și începe o mica hora. Functionara nu vrea și aia e. next.
Apoi pac-pac pana în piață ca sunt atât de handicapat cât să nu am un pix la mine, completez ceva formular, împrumut pixul mai departe la alt oltean, ca doar nu sunt singurul handicapat, nevasta intra la poza, dau actele și aștept sa îmi vie rândul. Menționez ca am scris acolo la motive deteriorare și schimbare de fizionomie. Ambele valide, după părerea mea și a vameșilor romani.
Intru acolo, se uita doamna pe dosar și zice :
-Aici scrie ca schimbați pentru fizionomie…
-Da.
Se uita la act, la mine…
-Neah, sunteți la fel, nu e nicio schimbare.
-Ah, mulțumesc, dar cei de la vama au altă părere. Nu prea ma lasă să ies.
Se mai uita odată.
-Noo, din cauza ca e deteriorat poate, dar fizionomia e la fel.
Și taie din cerere partea de fizionomie. Ba ce ochi au ăștia de la evidență persoane. Cred ca ne știu pe toți.
Nu-mi pasa atât timp cat își face treaba. Ii spun ca vreau o dovada și ca dacă se poate și pentru soție.
-Soția după 12:30, trebuia sa ceară când a fost aici ( în urma cu 10 min).
-Ok.
-Conduce?
-Da.
Se uita mai departe în acte după care ma întreabă :
-Nu știți unde locuiți?
-Ba.
-Pai ați scris numărul 322 ( nu va stresați, nu e asta)
-Pai nu e bine, e 422 ( nici asta).
Îmi dau seama ce s-a întâmplat, tata are doua roluri, bogat ce vrei, și a făcut de data asta actele pe celalalt. Mda. N-am pofta sa ii explic femeii povestea vieții mele, asa ca ii zic printre dinți un:
-Da, ma rog, nu prea stau pe acasă.
-Nu contează dom’ne, adresa e un lucru fundamental. Nu se poate sa nu știi adresa de acasă. Pe asta o înveți de copil, ca pe tatăl nostru. Dacă te pierzi?
-Nu stiu “tatăl nostru”.
Și aici as face o paranteză , sau chiar doua și fac ca e spațiul meu și nu are cine sa se opună.
1. Conceptul de adresa de domiciliu
Este demodat. Poate nu exact pentru aia de vârstă mea, deși cred ca da, dar e sigur pentru ai mai tineri.
Doamna cu pricina îmi spune ca îți înveți adresa de mic copil, ca dacă te pierzi. Gen, care adresa, Gogule?
Pana acum vreo 3 ani, de vreo 12, am stat tot prin chirii. Am schimbat probabil tot atâtea adrese, sau pe acolo, oricum. Mai înainte am făcut liceul și am stat tot departe de casa.
Acum as avea casa mea unde sa-mi fac acte în București, dar mai mult nu stau acolo decât stau.
Ăștia mai tineri sunt încă mai dezlegați de conceptul de adresă permanentă.
2. Importanta muncii tale
Foarte multi trăiesc cu falsa impresie ca munca lor e esențială în societate.
Confundă importanța fundamentală cu utilitatea.
Gen, coaie, dacă n-as fiu eu sa matur în fiecare dimineață scările blocului, pe ăștia i-ar manca viermii.
Nu, prietene, dacă nu ai fi tu, ar fi alt Lache care altceva mai bun nu știe sa facă și ar accepta pentru un salariu de cacat sa mature.
Sigur, maturatul scărilor e util ca de aia te plătește cineva sa o faci ( deși asta nu e un argument absolut)
În comunism ni s-a spus ca munca fiecăruia e cruciala, ca în poezia asta din care am reținut doua versuri:
Tatăl meu zidește case cocoțat pe schele /
El cu fruntea lui ajunge pana sus la stele.
Dacă nu cumva te ești unul asemenea celor din poza asta
sau un paraplegic celebru, dacă ești mai tânăr, sau vreun alt om cu valoare fundamentală dintr-o mana ai fiecărei generații, atunci nimic din munca ta nu are o importanta critica. Si te poti sinucide, dacă vrei, sa vezi cum trăim noi liniștiți fără tine. Sigur, poate fi util ceea ce faci, dar pana și dacă ești un inventator mărunt, invenția ta e la 3 secunde de a fi brevetata de altcineva asa ca, zic eu, pune mana și fa-ti treaba pana nu îți ia cineva șunca din fasole și lasă fundamentalismele.
Altfel normal, funcționari ai statului, munca lor e utila ca un pantof cu punga pentru coaie în talpa. Ca ce ne-am face fără un buletin pentru care trebuie sa mergi de doua ori undeva, care nu ți se poate remite la adresa de destinație. Și ar mai fi de zis, dar ma imbarc.
În final angajații statului olteni tot sunt cu minim 2 clase peste aia din București, ca d-aia îmi și fac buletin aci și poci pentru ca sa spui ca sunt chiar cool ținând cont ca duduia m-a surprins cu o dovada și pentru soție și mai ținând cont ca dacă eu ar fi trebuit sa lucrez cu atâția analfabeți, paraziți ai sistemului, cati am vazut in 20 de minute acolo, care vorbeau mai mult rromaleste decât românește, as lua câmpii.
