Cred că trebuie să-mi fac propriul AI ChatBot cu ceva deep mind

Am nevoie de un asistent tocilar. Nu aveam nevoie, dar toată lumea bună și-a luat AI-uri, hai noroc și succes. Dacă nu înțelegeți este ca și cum noi, proștii am fi toți angajați în muncă folosind cu succes creioane și hârtii pentru calcule și propriul creier pentru cine are cipul mai bun, în timp ce pe piață pătrund unii care folosesc calculatoare numerice , de la vânzători, la gestionari, la ingineri.

Pot să fie mai proști, mai slab educați, mai cum vrei tu, unealta îi va face mai productivi decât un inginer înarmat cu creion și hârtie și asta-i tot.

În mod normal asistentul tocilar sunt eu, dar treaba asta nu mai funcționează în lumea asta. Am nevoie de o expansiune de creier, un fel de coprocesor matematic , logic și de alt fel , fără să-mi bag sârme în cap, așa că trebuie să ne folosim de metoda de comunicare care îmi este mie mai eficientă, nu calculatorului – adică chat botul.

Socot că TREBUIE nu că vreau, nu că ar fi frumos. Sigur, pot să rămân la nivelul ăsta, în timp ce lumea… Dar nu vreau.

Da, am auzit și eu, au făcut alții deja AI-uri și le închiriază și trebuie doar să-i folosesc. Deja testez, încerc. Nu pare să fie ce trebuie, dar încep cu aia.

Nu o să pun aici chestii productive pe care le încerc, ci o să exemplific cu un experiment de gândire.

Dați o șansă tocilarului, înainte să sunați la orificiul de securitate națională, deși pentru ce-am prospectat , poate să fie mondială.

L-am întrebat pe AI, într-o doară, dacă e posibil să faci o bombă termonucleară ( ho, nu săriți încă!) în trei stagii ( sunt curios dacă e suficient – pentru ce, ați putea întreba stropșit) care să comprime un nucleu metalic greu, să zicem de uraniu, atât demult încât să intre în faza de materie degenerată, mai exact o supă de neutroni, ceea ce în natură e cunoscut sub numele de stea de neutroni, care este o rămășiță de stea cu masa între 1.4 și 3.0 x masa soareului, care provine din explozia ( supernova) unei stele cu masă de cel puțin 8 ori decât masa soarelui.

Cum e greu de imaginat ca omul să aibă la îndemână o stea așa de mare, m-am gândit dacă ar fi posibil de obținut compresia până când atomii se prăbușesc, electronii sunt forțați să ”reacționeze” ( sau să se suprapună, aș zice eu ) cu protonii și să degenereze în neutroni, iar din atomi mai rămân doar nuclee degenerate.

Cum ai putea obține asta? În același fel în care oamenii au obținut fuziunea – aia care funcționează, nu aia care nu. Anume cu un container format dintr-o succesiune de explozii, mărind scala energiei dejate, pe sistem, explozie clasică pentru a comprima un combustibil fisil, pe urmă acesta să compacteze un mediu termonuclear, să zicem ceva hidrură de litiu, iar în mijloc încă un miez din uraniu îmbogățit, pentru faptul că-i deja bogat în neutroni și de masă mare. Sau asta e ipoteza, oricum.

De ce? Pentru că atomii degenerați și transformați în supă neutronică , o dată eliberați de presiune neutronii nu există liberi, ci se decomprimă într-un proton și electron, adică un atom de hidrogen.

Și un antineutrino, dar nu contează.

Dar totuși DE CE ?

Pentru că mi se pare interesant că prin fisionarea a 100kg de uraniu îmbogățit se eliberează, circa 1.142 x 10^6 Mwh – adică energie de ordinul a 1Twh.

Dacă comprimi 100kg de uraniu în bogățit până la punctul la care distrugi atomii și nucleele , iar apoi lași neutronii degenerați liberi să se descompună ( e un termen tâmpit ”decay”) , recompună, sau regenereze sunt termeni mai buni – în protoni și electroni ( atomi de hidrogen) energia eliberată este de ordinyl a 2.095 * 10 12 Mwh, mai exact de 2 milioane de ori mai multă energie eliberată, din aceeași materie.

Speculația este că în procesul de fisiune doar un număr redus de neutroni reacționează , iar doar o mică parte din nucleu este afectat de procesul care reorganizează materia în alte particule cu pierdere de masă ( converside de masă în energie ) – următorul pas este supa de neutroni care practic – în teorie – ar oferi acces la recompunerea separată a tuturor neutronilor. Sigur, asta dacă procesul s-ar face eficient 100% și dacă nu cumva, rezultatul ar fi tot o fisiune pronunțată, dar cu granulație mai mare , dar nu la nivelul extrem de a împărți un nucleu de uraniu în 235 de atomi de hidrogen .

Logica am dezvoltat-o aici cu ChatGPT și, dacă vă pasă destul puteți verifica calculele. care mie mi-ar fi luat mai mult de câteva minute cât i-a luat lui.

Pe urmă, de fapt, în realitate i-am cerut invers, mai înainte, că eu știam ce urmăresc, el nu, să dezvoltăm carevasăzică presupusul aparat/ reactor, bombă, într-un experiment de gândire.

Dialogul este în limba engleză , că am dorit a-i scuti pe domnii de la securitatea națională sau globală de a căuta un translator de limba română, adică de a-l întreba pe ChatGPT ce-a vrut să spună autorul, înainte să vină să mă salte pentru ce le-o trece prin cap.

Problema e că aici ne-am încurcat un pic am îndoi și l-am băgat la un moment dat în buclă, pur și simplu de la un punct încolo n-a fost în stare să urmărească propriul raționament și nici pe al meu.

De notat că ăsta e chatul gratis, am avut abonament, dar l-am întrerupt că m-a enervat un pic.

Puteți urmări aici.

Bine înțeles că s-a grăbit el să-mi spunăc că nu se poate ce vreau eu, dar l-am luat cu ușurelul, că pentru mine nu are importanță dacă se poate sau nu, ci care-s cerințele / limitele , cum am putea ajunge acolo și pe urmă care sunt rezultatele / consecințele ( probabil o gaură în pământ de câteva sute de kilometri , dar nu contează, într-un experiment de gândire )

Până la urmă mi-a zis care-s ordinele de mărime ale parametrilor fizici necesari pentru a comprima materia la stadiul de neutroni.

Și i-am dat eu o rețetă de 100kg de uraniu și vreo 1000kg de hidrură grea de litiu să îmi calculeze energia unei explozii înlănțuite de fisiune + fuziune.

Energia ( repet , teoretică), generată de fuziune + fisiune, ar trebui să fie de ordinul de mai jos.

Total energy released from uranium-235≈5.1×10^29 MeV

Total energy released from deuterium fusion≈2.66×10^29  MeV

Adică vreo 22 TWh din fisiune și 11 Twh din fuziune . Nu sunt că cifrele sunt corecte, dar i-am cerut să-mi calculeze temperatura dezvoltată dacă include astea într-un volum de 1m3 sferic, cu substanțele ăstea.

A calculat el ceva de ordinul a 1024 grade C, temperaturi peste limitele din stele , bazându-se pe relația dintre energia eliberată, masă și căldura specificiă, lucru care nu este tocmai corect și comportă ajustări la tranzițiile de fază, mai ales dincolo de plasmă, pe care nu le-a luat în calcul că nu știe, ar trebui să i le sugerez eu, dar nu ăsta e scopul.

Scopul a fost să calculăm, ca la școală, în teorie rezultatele procesului și să estimăm , în baza celor știute, dacă ar putea duce la degenerarea materiei.

După ce am conclus că în teorie, pe baza ipotezelor luate în calcul vom ajunge în limitele de temperatură și presiune care să conducă la comprimarea materiei, i-am cerut să calculeze diametrul sferei comprimate la stadiul de stea de neutroni și gravitația.

Eram interesat să înțeleg dacă un astfel de blob de materie poate ajunge într-un stadiu gravitațional supercritic, în care atracția gravitațională față de materia din jur se manifestă cu o asemenea forță cât să inducă un proces de acreție susținut.

Cum ar veni, masa de uraniu și hidrogen menționată mai sus ar încăpea într-o sferă cu diametrul de câțiva microni. Mă interesa, dacă , de exemplu, procesul rulat într-un ocean , ar putea gravitația dezvoltată în vecinătatea imediată a grăunței de neutroni să atragă apa din vecinătate și s-o adauge la forma de materie comprimată pe sistemul pe care stelele de neutroni atrag alte stele sau alte stele de neutroni, dacă sunt în vecinătate, până când colapsează în găuri negre, reușesc să străpungă , sau să facă o bulă în țesătura spațiului.

Estimarea mea este că nu , din același motiv pentru care acceleratorul de particule de la CERN nu poate face găuri negre care să înghită lumea – anume sub o anume masă critică sistemul nu este stabil și nu dispune de gravitația necesară să declanșeze un proces supercritic de acreție.

Dar nu am aflat pentru că la calculul gravitației, când am introdus masa primului strat de molecule de apă din vecinătatea grăunței de neutroni, a început să sughițe până și-a rupt definitiv și irevocabil gâtul în buclă infinită indiferent cât am reușit să-l resuscitez. Conversația e moartă și înghețată, am reușit să stric ChatGPT-ul.

Dar nu contează, mi se pare amuzant că în copilărie și liceu mă uitam la stele și mă gândeam la genul ăsta de lucruri, am ipotetizat singur despre posibilitatea de a avea stele de neutroni și cum ar funcționa fără să citesc pe undeva, că n-aveam acces la prea multe – doar din frânturi – și fără să am vreo cunoștință de mecanică cuantică – mi se păreau unele lucruri doar intuitiv, după niște scenarii.

Dar nu am avut un asistent nici măcar ca ChatGPT și nici eu nu eram la fel de bun, orice fel de calcul dura enorm și eventual îl abandonam în greșeli când realizam enormitatea concluziilor și nu mai aveam răbdarea sau energia să văd unde am greșit și să reiau.

Dar ca asistent, AI-ul ăsta poate face lucruri mult mai practice decât să mă ajute pe mine să calculez modalități de a distruge lumea. Și face și am nevoie de ceva de genul ăsta, că alții deja îl folosesc și pot să miros asta din volumele de productivitate dezvoltate.

Poate vi se pare o glumă, dar cu o unealtă de felul ăsta cred că aș putea studia și absolvi doctoratul până la anul. Atenție zic studia, nu ”auzi, bă ChatGPT, ia scrie-mi și mie trei cărți și o lucrare de doctorat.” Nu, nu așa, ci – auzi băi, ia tabelele ăstea cu date, fă-mi și mie analiza asta.

Auzi, dom’nu, caută-mi și mie în cărțile ăstea ceva relevant pe subiectul meu și hai să trecem amândoi prin logică.

Ia-o pe firul ăsta logic și fă-mi și mie calculele ăstea, ne uităm pe ele când termini.

Și dacă tot ai ajuns acolo, bagă și un peer review folosind teoriile ăstea și ăstea, să vedem dacă ce-am zis mai devreme are vreun soi de consistență.

Și tot așa.

Singura problemă e că propriul AI cu deep mind, pe lângă costul implementării, consumă curent mult și cred că e mai scump decât un copil, dar aia e, să vedem ce se poate.