Ce poți să faci? Ce se face deja

Citeam deunăzi articolul ăsta și am obsrvat că-i retoric, atâta că în realitate NU E.

Pe scurt omul se plânge că era aglomerat la vulcanizare la schimbat cauciucuri de iarnă fix în prezilele temperaturilor negative, al pericolului de îngheț și al ninsorii și că profitând de cerere, șeful locanței încasa șpăgi , sub forma unei taxe de urgență pentru cei ce nu vor să stea la coadă. Așa e mereu, domnilor. Iar la privat, nu e ca la stat, să poți să te rățoiești la prestatorul de servicii că ia salariu din banii tăi, că ia salariu din banii tăi doar dacă binevoiești să-l plătești, lucru la care nu ești obligat*.

*Ești obligat să circuli în condiții de iarnă cu gume corespunzătoare dar MAI SUNT ȘI ALTE SOLUȚII decât să-i sugi cauciucul unuia de la vulcanizare, dacă nu-ți place de el.

Se practică de când lumea și tot timpul vor fi nemulțumiți. Pe timpul lui Ceaușescu părinții și bunicii mei ( în speță tata și tac-său) vindeau purcei în târg . Era vag ilegal, dar era tolerat, că și-așa îi creșteau cu eforturi. Prețurile ”se cam știau”, cu excepția anilor mai răi, când vremea rea mai omora din purceii fătați de scroafe, sau când era foamea mai mare și se înhămau mai mulți să crească porc de Crăciun și porc de Contract ( pentru a ”plăti” ”favorul” de a primi lot ajutător din pământul conviscat de comuniști, pe care să îți cultivi mâncare – notă celor care cântă ode lui Ceaușescu) . Și UNEORI prețul ajungea și la 3000 de lei bucata, care era în ultimii ani ai comunismului mai mult decât un salariu mediu, aprozimativ salariul net lunar al tatălui meu. Pe un purcel. Pentru că statul nu putea face concurență în a oferi hrană propriei populații , doar legi.

Firește, unii nu își permiteau prețul ăla și puteau să aștepte până săptămâna viitoare, poate erau mai mulți purcei în târg, sau până peste 4 luni, la următoarea fătare, cine știe. Dar erau nemulțumiți și alegeau să se plângă poliției că tata ( nu numai el, o seamă de crescători de animale plus negustori) vinde purcei ȘI LA SUPRAPREȚ, ANUME CĂ FACE SPECULĂ, CARE E INTERZISĂ PRIN LEGE.

Fiecare om vede doar partea lui de adevăr. Așa e, specula era interzisă de lege și pare-mi-se că este și acum, dar se referă mai cu seamă la comercianți, negustori, nu la producători. Pe de altă parte, familiile care creșteau porci erau de fapt victimele sistemului și încercau să compenseze abuzurile cumva. Și ofereau pieței un produs care îi ajuta să-și rezolve problemele lor. Evident, doar celor care-și permiteau și cum era cerere mare, era un fel de licitație ad-hoc, care stabilea prețul. Ca și la Vulcanizare și nu se face pe față, tocmai că clienții nu sunt de acord cu asta, să fie primit primul ăla care dă mai mult, conform legii au dreptul să fie tratați identic, nu în funcție de sărăcie. Oarecum…

Și că fac spume dacă propui un astfel de sistem . Și ei se plâng se revoltă, la fel ca țăranii rămași cu buza umflată, în fața altor țărani. Dreptatea lor nu a fost câștigată niciodată. Poliția firește că voia să facă ceva – adică să ia ei supracâștigul și îi opreau pe ai mei , îi controlau la piele de bani , că ei aia voiau, să ”confiște” ( a se citi fure, era un jaf, bă) banii pe vânzare, că altfel pârnaie pentru ilicite, din moment ce aveau și martori, victime degrabă a depune plângere, întru ceea ce credeau ei că e dreptatea lor.

Atâta că pe vremea aia nu erau camere așa că nu e bani e cu prinde hoțul scoate-i ochii. Unde-s banii ? I-am dat lui nuștiu cine să mi-i ducă acasă, dar nu e adevărat domnul polițist, că nu am vândut la prețul ăla. Evident, banii erau încredințați altcuiva, că țăranii erau proști, dar nu atât de proști.

În cele din urmă se termina cu o șpagă și la milițian, că nu avea nimeni poftă să-și petreacă vremea la declarații, și dosare de cercetare deschise, țăranii aveau porci de crescut, milițienii înțelegeau oarecum situația , că de aia îi lăsau să vândă ÎN PRIMUL RÂND, doar voiau și ei să bage vastul la borcanul cu miere și să pară că se luptă întru respectarea legii. Ca și acuma, ce crezi.

Întrebarea este mereu ”ce poți să faci”. În cazul porcilor evident puteai să încerci să crești tu scroafe, în cazul cauciucurilor poți să faci mai multe lucruri – toate țin de fie să nu mai fii sărac, fie să nu mai fii prost și să-ți planifici din timp, fie harnic.

Dacă ești sarac, leneș și prost în același timp trebuie să stai la coadă până scade cererea – altă soluție nu ai. Dacă eșt bogat, poți plăti tu supraprețul și te bagi în față.

Dacă ai principii poți să te duci la alții care operează repede și bine, erau unii pe la Fundeni la care am schimbat eu de două ori în treacăt, că nu îmi place planificarea – dar ăia sunt și scumpi și hoți, n-am scăpat vreodată fără 400 de lei pe 4 roți și asta era demult, cred că Autosoft se numesc, dar mai sunt și alții.

Dacă ești sărac poți să încerci să planifici din timp, nu te mai zgârcești la o lună în plus de rulaj și le schimbi în octombrie că nu mori. Sau mergi cu ele așa până nu mai poți și atunci , dacă ai loc schimbi, dacă nu autobuz, taxi și ce mai e.

Sau te apuci și le schimbi tu. NU E UȘOR.

Sau, poate poți strânge bani de un set de jante ( eu am avut, culmea, când eram sărac) , iar pe alea, dacă nu ai bani să le rotești la suprapreț ( costă mai puțin , că-i fără montaj pe jantă) , le poți face singur cu un cric și cheie de roți, ar trebui să ai la mașină.

Sau, dacă vrei să schimbi lumea îți deschizi vulcanizare și faci tu mai bine, cartierul îți va fi recunoscător pe veci.

ĂSTA e spațiul soluțiilor.

Nu poți să-i determini pe alții să îți vândă ȚIE în condițiile în care îți convine ȚIE un serviciu – asta e dictatură, iar până nu ești dictator, alții au alte păreri , iar pentru unii timpul contează mai mult și au bani să-l răscumpere.

Domnu Nelu nu e bossul României, ci oferă servicii românilor în condițiile în care aceștia se aliniază să le primească.

Când m-am enervat pe calitatea și prețul serviciilor de schimbat cauciucuri din București am încetat să mai merg acolo, deși locuiam preponderent acolo – muie domnu Nelu, gen.

Acum că nu mai locuiesc nu îmi pasă. E la fel și în alte părți acum a trebuit să aștept, dacă trebuie să plătesc o taxă de urgență pentru timpul unui domn care muncește sâmbăta să-mi pună mie cauciucuri am făcut-o deja , sub formă de ciubuc de mulțumesc, că timpul tuturor e important, iar domnul nu e plătit chiar regește de service.

Ce ignoră unii oameni din lumea asta ”nouă” ( se visează ei într-o lume nouă), sunt două lucruri.

-Concurența pe resurse / servicii – invariabil modifică prețurile.

-În viață mai lași și loc de bună-ziua, dacă vrei numărul cuiva pe #speed dial, cum ar veni dacă te grăbești și nu vrei ”când ți-o veni rândul”. Nu ești obligat s-o faci, dar sunt cunoștințe vechi și valabile.