Operațiunea Monstrul din Loch Ness: 5.2 – Metoda “Acoperișul” partea a II-a

Sau cum mi-am supărat soția. Dar ea a început, după ce am inceput eu, când am zis că trebuie să montăm panouri fotovoltaice.

Știți cum e metoda “Acoperișul” , nu?

Când vin unii  de care nu ai auzit și te mint că fac ei ieftin, după care te lasă cu casa descoperită și te jumol de bani.

Eh , fix așa mi s-a întâmplat mie, cu excepția faptului  că îi cunoșteam pe ăștia de la partea I, știam că lucrează prost , și  au cerut și mulți bani pe care am fost de acord să îi plătesc, după m-au mai jumulit și de alți bani și nu au făcut nici treabă calumea. In rest, fix la fel.

Evident că nu prea pot avea pretenția de a mă văita din moment ce aveam idee  cu cine voi lucra și totuși i-am contractat, prin asta însemnând că eu i-am căutat , in august să îmi facă la început de septembrie ce au făcut în față, pe partea laterală unde urmau să fie montate panourile, dar mai bine . Și repede.  Ce îți faci cu mâna ta e lucru manual, dar

de ce?

Pentru că în timp ce vorbeam eu de panouri solare, iar soția vorbea de un alt proiect de extensie pe partea cealaltă a casei ( la anu’, cine-o mai trăi ) , că e clar că casa asta o să ne îngroape toată prosperitatea financiară, poate nu iau un milion pe ea! Se gândea ea că nu îi ajunge izolația de subt acoperiș pe partea cu panourile și că ar trebui să izolăm și acolo  și o gândea ca să se întâmple tot la anu’ – după ce vin ăia și montează panourile. A început să mi se zbată un ochi și să nu mai am somn decât 8 ore pe noapte, față de 6-7 cât dorm de obicei. Gen trezește-mă când e gata.

Că nu, că facem prin interior. Care însemna să scoatem noi vata existentă deja de sub țiglă , prin casă, și punem izolație mai bună de sub acoperiș.

Știi, vată din aia de te mănâncă pielea doar când te uiți la ea.  讀  讀.

Mă gândeam pe toate părțile la treaba asta când eram în România și plănuiam vacanța de toamnă în Antigua, cu incepere obligatorie pe 18 septembrie , că trebuie să o rezolv cumva pe deasupra, înainte să vină aia cu panourile să le monteze, care tocmai mă sunaseră că au obținut aprobarea. Atâta că eram în România.

Așa că i-am scris ăstuia pe WhatsApp în timp ce îmi mușcăm limba și l-am întrebat dacă se bagă, să meargă la casă să se uite, că știe ce și unde , să măsoare și să îmi spună dacă începe când mă întorc eu și termină în 2 săptămâni. Eu treaba de 3-4 zile in doi-trei  inși. Hai 5.

Așa a zis și el.  Și că termină. Bine, boss. Cât face.

Soția mi-a atras atenția de pe atunci că e o idee proastă să încerc să înghesui asta înainte să mergem în vacanță, că poate nu termină, că nu se simte confortabil. Că.

Nu mai zic nimic, că știam în ce direcție merge asta, dar eu sunt genul de om care o dată mă supăr, îmi bag pula și nu mai fac nimic. Dar am zis că hai și m-am suit pe cracă începând s-o tai viguros cu ferăstrăul.

Și i-am spus englezului( care unii zic că e irlandez, alții că e tigan – ce știu sigur e că e mincinos, leneș și nepriceput, deci ar putea fi orice  )  ce vreau  de la el:

– Să desfacă țiglele, lații, membrana existentă să scoată vata existentă, să pună între căpriori panouri PIR  aluminate pe ambele părți de 120mm , nu de 75 ca in față, zgârcitul dracului.

– Să pună o membrană ( multifolie ) anume Thinsulex TLX Gold și să bată lați noi.

Mi-a spus că costă 3500 de lire materialele și restul până la 8000 de lire munca și adiționale.

Pe mine m-ar fi costat undeva la 2900 de lire materialele astea, am presupus că el le cumpără mai ieftin și în stilul meu clasic de negociere i-am spus asta, după care i-am zis OK. Haida.

După care mi-am adus aminte că soția mai voia tot acolo și o fereastră Velux. Că mai costă 300 de lire să o monteze și pe aia și mă mai costă 400 fereastra.

-Lasă că îmi cumpăr eu fereastra, nu era treabă de bani, de calitate. Eu vreau Velux de la Velux , nu Velux de la Ieftineala Ltd, ce îmi propunea el. 492 de lire am plătit pe fereastră. #numauitlabani.  Comandasem una și mai scumpă cu tripan și nu știu ce , dar nu o aduceau la timp. Am calculat-o să aibă nevoie să taie doar un căprior și să intre între alți doi, 67 cm lățime, că sunt mai multe.

La jumătate de oră îmi spune că a găsit el o membrană/ folie foarte bună.  De șters cu ea la cur.

Pentru comparație aia de am zis eu, costă 165 de lire sulul de 10m X 1.2 m înălțime.  Aia de mi-o propunea el costa 53 de lire sulul de 25 de metri X 1.5 metri înălțime.

Plătit avans , a rămas că ia de aia și a venit la data stabilită .

Cu PIR de 100mm , nu de 120mm ( aici bine a făcut că s-a zgârcit! ) și cu membrană Thinksulex , dar nu gold ci fucking silver.  Care costă 93 de lire sulul, nu 165. Pula mea , sincer, bănuiam că o să facă asta iar asta era minimul acceptabil , că dacă venea cu altceva îl trimiteam acasă.

Haida, mâna pe muncă.

Când să se apuce a văzut că “a uitat să includă în preț muncă și materialul pentru inlocuire a olanelor, că trebuie să să le spargă și nu știu ce. Că nu știa că am avut acceasi discuție data trecută. Tot așa, mă așteptam, pe partea mea era deja priced in , încă 900 de lire.  Banu’ jos.

Acuma la muncă.

Și s-au apucat și au făcut fix ce am discutat doar că la calitate să te caci pe tine.

Prima problemă a fost că tăiau PIR-ul ăla prost și nu stătea și el înghesuit între căpriori ci băltea pe un soi de carton care era căptușeala interioara a acoperișului iar 100mm era chiar limita căpriorilor și uneori împingea cartonul ăla de se desprindea că se lăsau prea tare pe el.

Le-am zis de la obraz: Bă , nu așa. Uitați aici bandă ( scotch ) aluminată,  lipiti-le de căpriori, că nu am cum să  vă învăț să tăiați corect.

-Că nu mai respiră, că nu știu ce.

-Jet. Respiră, că le-ați tăiat ca pula . Faceți cum va spun.

-Așa facem .

O pulă.

Am lipit mai mult eu  din când în când. Când nu am mai stat langa ei pula.

A doua chestie.  Au pus ei multifolia aia cum am stabilit , atâta că băteau cuie în ea de zici că era plasă de gard din uluci. 

-Ce faceți, bă , băieți, îi dați găuri să respire și asta?

– Că nu , că trebuie să o prindem de căpriori cumva.

– Da, cu lați, bateți cuie in lați pe deasupra ei.

-Nu e de ajuns , că se umfla.

-Este , dacă o întindeți bine.

Peste 4 zile când s-au încurcat la montajul ferestrei Velux, l-au chemat pe socrul unuia și tatăl celuilalt, singurul om din trupa lor de proști ( dar care avea alte lucrări cu altă echipă, mai bună cred ) care știa ce face.  Și le-a spus același lucru ca mine. Și au și înțeles cum, în sensul că zbierat la ei și le-a arătat el cum să facă.

Până atunci  le-am zis să facă cum știu ei, dacă atâta pot, dar să  astupe cu scoci toate cuiele, că mai aveam și treabă.

-Că de ce, că îmi e frică că ruginesc cuiele? Că sunt zincate. Că ….

-Le-am explicat cum e cu apă pe langa cuie , cu Air tight cu pula in pizdă , au zis că fac.

Aveau un salahor sub 18 ani ( muncă cu minori , ce pula mea ) , a pus ăla două trei petice de scoci. Restul Mandea, m-am suit până sus la coamă pe fiecare seara după ce plecau ei  și când aveau pauze să verific și să astup toate găurile că îmi era frică că pun țiglă și așa rămân. Futu-i dumnezeirea mă-sii, zic , așa îmi trebuie , plătesc peste 9000 de lire pentru privilegiul de a munci la casa mea.

Prima ploaie.

Când au început munca era o căldură de te cam căcai pe tine, pentru UK. Un 30-35 de grade la început de septembrie, nu prea e ce-s ăștia învățați așa că i-a luat un pic cu amețeală pe acoperișul de la soare te puteai uita, la thinsulex ba. Și se mișcau ca melcii, că e greu, că pula lor. Lepre.

În fine, le-am zis că să facă bine să nu lase acoperișul deschis când pleacă acasă că poate vine ploaia. Că nu vine nicio ploaie, că ce cald e.

-Bă!

Am vorbit singur. Joi seara am fost să iau niște țiglă  SH ( că nu se mai găsește nouă, nu de alta) de la unul de la mama dracu, alte peripeții și cu aia pe mașina mea care nu e dubă sau SUV și când veneam noi pe autostradă că țestoasele pe nisip, la 10km de casă, ploua frumos.

-Aaaa, ăia nu au acoperit, o să ne plouă în casă. Viteză. Am ajuns acasă, nu plouase deloc și nu ploua. Lux.

A doua zi le-am zis, băi, vedeți că a picurat, asigurați acoperișul nu mai plecați așa ca pulele. Da, da asigurăm, dar nu plouă până marți, ăstea. 

Vineri seara au zis că ei sunt viiteji și vin ȘI sâmbătă că nu știu ce și au lăsat acoperișul iar descoperit, sâmbătă nu au venit. Duminică a plouat.

În casă, desigur. 

M-am suit eu pe acoperiș și am acoperit, l-am sunat pe prost, a venit cu o folie mai mare, am bătut cuie. Am.  I-am zis că-mi bag pula în mă-sa să nu mai plece acasă fără să acopere că chem eu pe alții , îi plătesc să acopere și le trimit lor factura. Au înțeles. Cât de cât.

Montajul ferestrei

S-au chinuit, s-au scremut tot 3 și l-au chemat pe socru-său cu încă cineva , că n-o scoteau la cap. Încă cineva-ul ăla i-a ajutat și au montat-o OK.

De amuzament,  la faza de tăiat căpriori se pricepeau blană. L-a pus pe salahor să taie după ce i-au marcat unde și s-a apucat copilul a tăiat o bucată din căprior, după aia a trecut la următoarea.

-Boss, ce dracu’ faci? Tai toată casa?

-Păi nu mai trebuie tăiat unul?

-NU, pula mea tocmai ți-am spus că am cumpărat fereastra să tai DOAR UN CĂPRIOR, dar chiar și așa, tu nu măsori? Pe ce bază mai tai unul. Bă, ăsta, șefu la echipă, tu-l lași de capul lui?

-Că pula mea, că se repară , că.
Muie. S-a reparat, dar.

Au montat fereastra și după aia tot mergeau de colo colo pe acoperiș cu țigle în mână și le-am zis BĂ, puneți o placă de PIR peste geamul ăla că-l spargeți și vă  pun să-l cumpărați. Că nu , că nu e nevoie. Ba e, dacă nu puneți, mă sui eu și lipesc. Au pus. A doua zi avea placa aia bump-uri ca ținta de tir.

Că nu știam ce pula mea tot găsesc mereu multifolia aia găurită după ce astupam, nu punctată, tăiată. Când colo ei aruncau cu țigle de la unul la altul, că ei nu scapă niciuna.

-Mă, băeiți, vă faceți rău, lasă că tăiați membrana, că pe aia o lipesc.

-Noo.

Până vineri a terminat soția plasturii din casă, nu mai avea ce să le dea să se panseze.

A doua săptămână că ei termină luni.

-NU AVEȚI CUM, ÎN PULA MEA, VOI NU VEDEȚI CU CE VITEZĂ LUCRATI?  Dar e ok, numai să terminați până vineri că sâmbătă plec.

-Marți e gata.

Vise.  Miercuri că ei trebuie să facă pauză ca au o lucrare nu știu unde.

-Bă pulică, pâi nu terminați până vineri.

-100% joi e gata,

-Vineri  că o să mai rămână un olan două de lipit, dar termină.

-Eu nu prea am curaj să vă las să lucrați singuri pe casă dracu știe ce faceți. Hai că amân panourile solare ( erau programate miercuri după ce  veneam din vacanță).

-Că nu, că venim luni ( eu urma să fiu plecat, soția mă bătea pe cruce din priviri) și terminăm , că mai avem puțin ( poza de mai jos), dar să ne plătești.  Și să ne mai dai 300 de lire pentru gunoi, că nu am trecut în estimare,

-Deci urma să lăsați gunoiul aici, conform planului vostru, nu? Vă plătesc, mă, în pula mea, să nu lăsați  casa așa. 

Gen așa ca-n poza de mai jos, cum au lăsat-o.

Am acoperit eu și le-am spus că-s cretini, dar să vină să acopere ca lumea, că direcția la jgheabul ăla e fix în pod și e prognozată ploaie toată săptămâna.

Au venit și au acoperit un căcat,   am găsit mai rău decât lăsasem eu că a bătut vântul.

Zic că am găsit  că luni i-am scris ca nu il văd pe casă,

Normal că a plouat toată săptămâna , nici nu l-am  mai deranjat, că îmi era mai tare frică dacă vine.

Nici mama soției nu ne-a deranjat să ne spună că ploua în conservator și s-a umezit peretele dinspre sufragerie că s-a umplut cu apă cavitatea probabil și bine a făcut că aveam pofta de vacanța nu să mă gândesc la ploile din UK. A pus și ea o găleată.

Bine, am ajuns acasă și soția nu a părut la fel de indiferentă ca mine, dar aia e.

Ăia mă intrebau când ajung acasă , că ei n-au mai venit că le-a fost frică că nu sunt eu mulțumit , că, vin azi, maine,  poimâine, bă știți ceva? Lasă, că chem pe alții că eu nu cred că veniți. Vă trimit factura, e OK.

Când am început să sun pe alții m-am trezit cu ei la ușă, cu ăl bătrân.  Că termină vineri 1000%. Au terminat acoperișul – adică socru-său că ei TOATĂ ZIUA DE VINERI, 2 bărbați unu la 40+ altul la 20+ au adunat niște deșeuri ( cam  3 sferturi, 2 sacoși din ălea de jumătate de metru cub le-au urcat în mașină, au mai lăsat 2 și un morman că nu mai au loc și vine el duminică și mai ia o sacoșă și restul  după ce demontează schelarii schelele.  I-am zis că să vină ăia repede să le ia, că miercurea viitoare vin alții să le monteze pe ale lor. 

-Că nu vreau să le lase ei și…

-Luați tot, să nu vă mai văd.

Bineînțeles că miercuri erau schelele acolo, au venit ăia cu panourile și au făcut poze.

I-am zis prostului , coaie, ai tăi nu au venit să ia schelele ( le lasă ăștia așa până au lucrare). I-am convins pe ai mei să lucreze pe schelele voastre, dar anunță-l pe ăla să nu vină să le ia mâine, dacă nu a venit până acum.

-Aaaa, că tocmai am vorbit cu el și tocmai mâine dimineață vine, dar pentru 300 de lire ți le lasă până luni.

-Bă, știi ce ? Nu. Nu îți plătesc nimic, dacă vine să le ia, să vină, nu mă cert cu el, o să reprogramez eu din nou schele, instalare panouri, o să mă coste bani și îți trimit eu ție factura că te-am anunțat de o mie de ori.  Haida.

Între timp dădusem și un ochi prin pod pe interior și arăta izolația mea minunat, pe unde nu a mai fost lipită cu scoci.  Mai bine .

Am pus-o eu la loc, am completat lipsurile. Am pus încă o folie cu bule pe interior și peste , încă un strat de PIR de 2.5 cm . Am mai muncit vreo 14-16 ore, cred, nu mult. Dar mai am si in podul de la coamă.  Am numai straturi de izolație și aluminiu – nu mă mai pot controla extratereștrii psihotronic, nici semnal la mobil nu mai am, nici cât aveam înainte.

Au venit ăia de au montat panourile,  au mai trecut două luni și schelele tot acolo. I-am spus ăstiua că o să sun la consiliu dacă nu le ia, când am venit din vacanța de noiembrie, au venit ăia și le-au luat, după ce le-au lăsat montate de toți banii și încă ceva, am plătit eu pe alții care au luat restul gunoiului în doar 1 oră, încă 345 de lire – că deh, astea costă. Dacă voiam, se putea și mai ieftin , la volumul ăla trebuia să plătesc țiglele sparte și molozul cam  70-100 de lire, restul era gratis. Trebuia doar să-l car eu cu mașina până la centrul de reciclare, cred că făceam doar vreo 6-7 drumuri.

Mai am doar să repar jgheabul ăsta pe care l-au spart aruncând țigle de la unii la alții și fiind atenți.

Și să curăț  peretele, ăla l-am murdărit eu când am spălat jgheabul cu presiune, că normal că l-au ăsat plin de moloz.  Aia când o fi mai cald.

Una peste alta a ieșit o treabă  bunicică, sunt mulțumit de munca mea, plus că a fost ieftin, circa 10,637 de lire.

Ca să fiu sincer, oamenii ăștia au muncit multe zile, dar e greu să treacă ce făceau ei muncă calificată. Dacă venea ăl bătrân cu unul din ei salahor, terminau în 5 zile maxim. Și făceau și calitate. Ei? Nicio șansă.

Acuma. Sunt supărat pe ei? Dezamăgit, că-s așa cum am zis. Nepricepuți, leneși și mincinoși. Dar nu, supărat sunt pe mine, că am luat decizia asta știind astea, considerând că am să ”beat the odds” – de multe ori îmi iese , acuma mi-au înnegrit ochii odds-urile.

În final am obținut CAM ce am vrut, cu nervi, cu întârziere , cu costuri în plus, cu pagube colaterale, cu muncă și expertiză de la mine, dar muncă e problema , că nu am atâta timp.

Treaba e alta, nu sunt sigur că dacă veneau alții competenți să facă ce le-am cerut ăstora ieșea mai ieftin.

Dar aveam avantajul competenței. Problema e că nu găseam în timpul în care  aveam eu nevoie și că dacă încercam cu alții NU AVEAM NICI CU ALȚII garanția competenței, că nu prea este în țara asta.

O a