Mâinile care spun tot

Acum o mie de ani mă pregăteam să mă despart de o gagică. Adică o pregăteam pe ea să se despartă de mine, dar eu nu știam. Adică oricum nu era mare lucru de despărțit că ne vedeam de foarte puțin timp și era cam clar de la cam a doua întâlnire că nu ne potrivim la stil, dar pe principiul că orice e mai bun decât nimic, cred că am făcut amândoi mici eforturi să vedem ce iese.

Și cum nu ieșea, la o discuție aprinsă, după ce mi-a zis vreo două care nu mi-au plăcut, am prins-o de mână și-am tras-o înapoi, nu s-o rănesc, dar să mă asigur că aude ce-i spun și eu înainte să ne spunem ”la revedere și futu-te în cur niciodată.”

Nu mi-a zis ”ia mâinile de pe mine”, sau ”dă-mi drumul”, sau… Mi-a zis ”ce mâini de labagiu ai!”.

Am reținut asta până acum și m-a bufnit un răs din ăla de îmi era frică că o să mă piș pe mine, chiar ne-am despărțit senini. Că treaba e că e evident că avea dreptate, dar am întrebat-o totuși:

-Cum ți-ai dat seama ?

-Pffttt! și-a plecat.

N-am putut să văd nimic în neregulă cu mâinile mele, dar era clar că cel puțin încă o vreme, tot de labagiu vor fi.

Ce vreau să spun nu are legătură cu asta , dar mă uitam în poza asta să văd dacă vreuna din tantiile din poză e ce-o fi rămas în anii ăștia din gagica care m-a ginit pe mine acum 25 de ani.

Nu pare să fie niciuna, însă când am citit articolul m-a bufnit un râs nu la fel de vulcanic, că nici eu nu mai am 15 ani, dar orișicât.

Peste 100 de elevi clujeni de clasa a XI-a vor fi incluși într-un proiect-pilot care prevede scanarea mâinilor, cu un dispozitiv „pentru identificarea abilităților native privind cariera lor viitoare”

„Se va realiza un profil psihologic al tânărului la care el va avea acces și în urma căruia sperăm să își realizeze un plan de carieră mult mai bine fundamentat decât pe informații aleatorii și, poate, care nu corespunde aptitudinilor și posibilităților reale de a performa într-o anume meserie”, a declarat, jurnaliștilor prezenți la eveniment, inspectorul general.