Dunele ar trebui interzise

Cărțile, nu filmele.

Nu doar pentru că așa zic eu, ci pentru că crează sectanți/ultrași/cultiști care cred că în cărțile ăluia e miezul din dodoașcă – locuțiune vulgară pentru apexul înțelepciunii umane – iar filmele pângăresc brandul și numele autorului – am auzit expresii de la ”se întoarce Herbert în mormânt” la ”filmul distruge Universul Dune”. Dacă Herbert se întoarce în mormânt o face să se uite. Universul Dune există doar în mințile voastre și nu filmele nu-l pot distruge decât cu acceptul sau slăbiciunea voastră. În mințile altora îl construesc sau reconstruiesc – dar nu contează.

Ce contează e că fanii cărților par să fie ei înșiși cel puțin la fel de fremeni ca ăia din carte.

Nu e că am ceva cu cărțile, în afară de faptul că pe mine nu m-au prins, dar asta e irelevant, cred că e a doua cea mai bine vândută poveste Sci-Fi, după 1984, dacă nu mă-nșel. Bine, Harry Potter s-a vândut în peste 500 de milioane de exemplare, dar nu contează – zic că nu e relevantă părerea mea cu privire la calitatea cărților; banii a 20 de milioane de cititori valorează mai mult decât orice aș spune eu. Plus că amuzant, copilul zice că a citit asta la școală și că i-a plăcut, cât de cât.

-Copile! Ți-am zis să vii să îți cenzurez literatura pe care o citești și să nu mai citești gunoaie?!

-?!

Gen, deși o poveste de succes, dacă crează sectanți religioși extremiști, idolul trebuie distrus, fără discuții.

Cu gândul ăsta am mers să văd episodul 2 și nu regret.
Și tot cu gândul ăsta am și plecat de la cinema.

Realizarea cinematografică a fost mai frumoasă la primul film, dar al doilea spune mai multă poveste și o spune oarecum corect. Oarecum corect pentru zilele noastre, dacă îi asculți pe sectanți cu spume la gură au denaturat litera bibliei scrise de Herbert. Și chiar au făcut-o, să nu se supere fundamentaliștii ăia cu Coran, că merg și ei la film.

În fine, tot cred că e mai bun decât cartea, in sensul că spune o poveste direct, fără convoluții și se concentrează pe construirea main path-ului cât să nu iasă filmul plictisitor, iar 2h40 e probabil undeva la limita tolerabilă a lungimii unui film pentru public. Zic pentru public că eu am fost la baie o dată ( sucul prea mare ) iar soția de două ori – știi cum sunt femeile.

Ce mi-a plăcut este că Cealamete ăla joacă binișor rolul și nici Zendaya nu e rea. 

Ce mi-a sărit mie in ochi , oarecum negativ, dar foarte subiectiv, este caracterul Gurney Halleck, war masterul familiei  Arteides.  În filmul ăla vechi din anii ’80 , caracterul era interpretat de Patrick Stewart și nu pot să zic că a strălucit, dar erau așteptările de atunci cu privire la un war master, bănuiesc ?

Acum îmi intră pur și simplu in ochi, iar fanii or să vadă asta, că Halleck este desenat , cred eu intenționat, să arate ca Jim Raynor din  Star Craft. Băi, primul lucru la care mă gândesc când îl văd pe ăla coborând pe Arakis , e Raynor.

Imaginea din Dune.

Raynor din SCII. Asemănarea cinematografice e mai izbitoare decât între pozele ăstea două. Sunt convins că nu sunt singurul care a văzut asta, dar poate acuma asta înseamnă war master in cultura populară și mentalul colectiv.  Este interpretat mai bine decât a făcut-o “Picard”.

Citiți titlul și explicația ca pe o picanterie, nu literal, că nu-s eu adeptul cenzurii literare.