Cu cât merg mai la nord cu atât e mai curat

Ajuns in nordul Angliei mă abat de la M6 din fix două motive. Primul e că trebuie să inoptam undeva și copiii nu dorm bine în mașină, al doilea e că vreau să schimb bucșe , pivoți, capete de bară, arcuri și amortizoare și orice mai e pe la suspensiile rablei și am nevoie de un drum cu asfalt distrus.

Iar drumul care duce către Shap Wells – la hotelul cu același nume , se achită cu brio de sarcină, am intrat cu o mașină care “nu bate , nu troncăne” și am ieșit cu ea troacă de acolo.  N-am mai văzut așa găuri din Bucureștii anilor 2000. La început de 2000.

Într-o pădurice, e mult spus, un pâlc de copaci , e un sătuc cu două hoteluri  și la unul din ele am mers noi.

Hotelul e vechi și scârție de zici că se dărâmă, bă, in unele locuri podeaua se lasă pe-o parte.

Dar curat de mă întreb ce i-o fi apucat.  Cred că e pentru că sunt alți oameni cu mai puțină șobolaneală in ei . Și că sunt mai puțini și probabilistic șanse mai mici să întâlnești șobolani.  Pe nicio potecuță nu era nicio hârtiuță aruncată.

Altceva. Din nordul Angliei incep să apară pâlcuri dese de rododendroni prin pădurici de credea soția că-s nativi din  Anglia. Naturalistul din pantaloni îmi spunea că nu e așa, că cel mai probabil l-au adus p-aci ceva englezi exploratori cum au făcut ei, și s-au extins invaziv.

Citea de dimineață și fix așa. Nordul Angliei și Scoția sunt pline de rododendroni și se luptă cu ei.

Ce-or fi având, nu știu, că au flori de mai multe culori, cel mai des mov și sunt extrem de frumoși, iar dacă va bate gândul să faceți un drum în Scoția sfârșitul lui mai e o idee foarte bună că îi prindeți pe toți înfloriți .

Zici că e o grădină de flori imensă. 

—-

de completat cu poze

—-

Și mâncarea , chit că tot pe stil englezesc , devine mai acceptabilă pe la locanțe, doar din faptul că pun lapte bun de vacă hrănită cu iarbă si îi simți gustul specific în preparate, și felurile sunt gătite mai atent – am gustat de la soție până și o plăcintă de vită ( cred că așa se traduce beef pie ) care avea gust bun și nu îmi era foame.

Din poza asta m-am enervat că nu au spălat bine salata și am simțit nisip în gură și m-am cam oprit din mâncat din cauza aia, foarte bine, că altfel mă îndopam aiurea cu brânzele alea că aveau un gust de natural de nu există așa ceva.

In frișca de pe cheesecake simțeai țâța vacii in gură – bă, nu am mai experimentat din astea la un restaurant public demult, mult.

Notă:  Unora, printre care și copiii mei sclifosiți și fraieri, nu le plac accentele ăstea naturale , s-au obișnuit cu gustul fad ( măcar nu aditivat la greu ) de mâncare din comerț, iar asta e vina mea.