Unde să nu mergeți la concert : O2 Academy Islington

Am mers recent la in concert, a rezervat soția că îi plac unii care zicea că o să îmi placă și mie. Nici nu știu cine sunt , 2 muedeji, adică unul din ei, că tipa e din UK, revin,dar formația e din Helsingborg. Am căutat pe urmă pe net să nu par nedocumentate, după ce am reținut numele de pe tricourile de vânzare de la ușă ” Smith and Tell”.

Nu contează dacă nu vă place vouă, nu despre asta e vorba, se putea să nu îmi placă nici mie și era OK, că eu o țineam de mână pe soție , nu voi . Treaba e că chiar nu mi-a prea plăcut, dar mi-ar FI plăcut, că nu e tocmai din vina lor. Îmi place vocea tipei , dar nu prea am putut Say o aud.

Că de ce zic eu asta?

Sala e mică- mititică și înghesuia, un colectiv care încă nu a luat foc, noroc că nu se jucau cu artificii pe acolo, însă insonorizat mult mai prost decât colectiv.

Cea mai prost sonorizată sală în care am fost vreodată , după căminul cultural de la mine din sat în care se dădeau discoteci și țineam serbări.  O să pun ceva probe.

Pe lângă acustica proastă a sălii, inginerii de sunet erau pricepuți ca unii care mi-au montat mie internetul recent, încă o zi, încă o poveste și cu aia, îmi venea să le cer sticla de cola să le-o umplu, că tocmai o terminasem pe a mea de Pepsi ( reclamă nemarcată) .

Aici se aude “mai bine” începutul, fără instrumental .

Nu, nu e de la telefonul meu, așa se aude sala.

Bine că nu am fost mai devreme, că au cântat în deschidere alții care pe langa sonorizarea proastă mai avea și scule proaste și cântau defectuos.