Clar, Germania nu apare în pliantele agențiilor de turism (internaționale) cu sejururi la mare. Dar mare/ plajă au. Destulă. Și-mi aduc acum aminte de un schimb de replici din Snatch, care era ceva gen Doug The Head zice:
-We’ve got sandy beaches… (În UK)
Iar Avi ii răspunde:
– Yeah? So who the fuck wants to see them?
Cam asa credeam ca e și cu ăștia.
Și, după cum spuneam, am fost mai întâi la Marea Baltica. Aproape de Lubeck. Orășelul ala ( Timmendorfer Strand) e frumușel, mic, cochet.
Aveau și ceva expo cu sea Life, la care se adunase o coada formata din toți locuitorii orașului, cred.
Au și pontoane și plaja, doar ca pentru plaja îți trebuia umbrela… de ploaie.
Gen, asta e, nu am nimerit eu ziua aia în care se stă la plaja in Germania.
Apa avea 18 grade, aerul la fel și bătea vântul. Și totuși, era lume în apa. Cred ca ceva nație de eschimosi sau rusi alcoolizati, altfel nu înțeleg.
Ma rog, eu eram ca după raliul Le Mans asa ceva și percepția e cristalizata prin filtrul oboselii.
Dar a doua zi am fost la St. Peter Ording, inspre de granița cu Danemarca, unde e, cică, una din cele mai frumoase plaje ale lor. Mai era ceva pe lângă Sylt, dar era deja prea mult de alergat. Asa ca m-am mulțumit sa merg aci.
Una despre drum vreau sa zic. Dat dracului de aglomerat către punctele de interes turistic și către căși
deși e peste tot autostrada, pe alocuri cu 3 benzi pe sens, pe alocuri în lucru, cu benzi subțiate.
Eh și cum am ajuns acolo, după ceva fricțiune cu parcarea despre care am sa scriu în alt articol, am găsit un fel de Costinești mai civilizat,
sau un fel de vamă cu motocicliști făcând plaja în costum de motocicliști.
Și muuuulti bicicletisti. Da, da știu – bicicliști .STFU, e cum am zis.
Un ponton lung de 500 de metri peste o plaja cu nisip mai fin decât mine. Tare asta, nu B-) ?
Umbra din poza nu e deget, e coperta telefonului pe care o urăsc cu pasiune, dar mai puțin decât as urî sa cheltui 600 de lei lunar pe refresh de telefon.
De la capătul pontonului mai sunt încă vreo 3 -5 sute de metri de plaja nisipoasa pana la mare. Aproape de mare nisipul e lutos și tare.
Am putut sa ajung pana la malul marii în teniși deși plaja e inundata pe alocuri
În cele din urma am fost convins sa ma desculț deși Grinch – nu și nu! Ca Grinch
vrea pe malul mării încălțat, în blugi și cu pălăria în cap. Oh fuck, pălăria. Am mai pierdut o pălărie… Gri. Nu n-o aveam atunci, doar mi-adusei acum aminte.
Aaaanyway, bine a făcut ca m-a convins sa lepăd tenișii. Nisipul fin, apa calda și puteai sa mergi pe plaja pana în Olanda (cred).
Multa lume pe plaja, dar e atâta spațiu -pentru tot nemții aș spune, și pentru imigranții români, bulgari și polonezi.
Nu te simți înghesuit. Cam bate vântul și e frumos de dat cu zmeul, cu parapanta și alte chestii de vânt.
