Silverstone

Unul dintre copii se uită la Formula 1 . De amar de vreme mă întreabă cum putem să facem să ne uităm și noi la formula 1 in UK. Nu putem.  Că se dă pe Sky și noi nu avem cablu că suntem săraci. 

Am încercat să iau un abonament la F1TV, cea mai proastă idee pe care am avut-o de anul ăsta și nu zic asta pentru că dai banii și nu merge in UK pentru că drepturi de difuzare și pula mea – japcă bă – ci pentru că e de-a dreptul retardat să le plătești alora bani, dar de la o vârstă m-am mai teșit și eu la minte.

După care am făcut rost, ca toată lumea, de un site piratat și s-a uitat copilul pe ăla, cât s-o fi uitat.

După care îmi tot împuia capul că ar vrea să meargă o dată să vadă Formula 1 pe circuit.

Hmm. Amuzant, că mă uitam la F1 , pe la inceputul anilor 1990 , când se difuza la TVR1, e vremea când se luptau Nigel Mansel, Ayrton Sena și Alain Prost.  Îmi placea enorm, am încetat să mă mai uit abia când m-am saturat să câștige Michael Schumacher toate cursele și campionatele ca un robot. Niciodată nu mi-a plăcut paraliticul ăla.

Și mi se părea atunci de vis să fi ajuns să văd o cursă de formula 1 , dar io nu aveam nici măcar hartă de hârtie ( lasă acces la internet ) pe care să caut unde sunt circuitele, iar bani de bilet aveam doar până la Drăgășani.

Dar visam vise care au rămas îngropate în copilărie și așa le-am și văzut peste timp; copilării.

Cumva, aceleași dorințe privite prin ochelarii de adult par acum ridicole.

Dar uite, bă, că atunci când mi-a zis copilul, că acuma așa e , îi încurajezi să spună ce vor, numai e ca pe vremea mea când tot ce auzeam de la părinți era că nu au bani, ce să mai vorbesc eu tâmpenii cu sporturi de bogați, am pus mâna pe lopata nostalgiei și m-a mâncat în cur să îi spun că peste vreo două luni e cursă la Silverstone, la vreo oră și ceva de condus de noi.

Nici nu am realizat cât de aproape eram acum de Formula 1 , că nu m-a mai interesat.  Și i-am zis , carevasăzică, că poate dacă e cuminte, la anu’, că anul ăsta e prea din scurt, cine știe.

Dar copiii mei sunt instruiți să fie de acțiune și să tragă pentru ce vor, așa că n-am mai scăpat, că ce la anul, că poate la anul nici nu se mai ține, că îmi plătesc singură biletul.

Care bilet, bă vere, cel mai ieftin a fost 350 de lire.  Copiii mei au bani strânși 350 de lire, tot așa aveam și io prin anii ’90, aha.

Mi s-a părut ciudat să dai atâția bani pe un bilet la formula 1 , risipă. Nu vorbesc de copil, copiii nu au opreliști, că nu muncesc intr-atât pe bani, zic de mine , să îmi plătesc biletul meu, că nu o puteam trimite singură.

Dar hai.

700 de lire pe două bilet în picioare , sau in cur pe iarbă*(1).  E ceva. Ceva retardat.

Dar hai.

Că să mergem acolo de dimineață, ca să prindem loc bun. De la 5 de dimineață. Cam devreme.

Dar hai.

Ajunși acolo cu răsăritul  și cu o mică gloată, i-am dat bătaie să căutăm locuri bune, după care ne-am rătăcit vreun sfert de oră și am găsit unele cât de cât, ca ce să mai găsești la ora 8 dimineața, pentru cursa de la 3 de după masă.

Realitatea e că în ziua aia sunt mai multe evenimente , nu doar unul .

Este formula 3, de dimineață.  Pe urmă formula 2,  pe urmă o cursă din campionatul Porsche, pe urmă show aviatic cu Red arrows, mai sunt diferite spectacole și prezentări, toate până la evenimentul principal de formula 1.

Problema e că plouă.

_______

*(1) Iarba e un fel de a spune , când plouă  și o joaca în picioare circa 400 de mii de vite, numite simbolic oameni.