Primu’ la bagaje & the zombies

Un domn bine îmbrăcat, prezentabil și  cu carisma coboară înaintea mea pe scara avionului, iar jos, fix lângă scara îl aștepta un BMW X3 inscripționat VIP2  ,  o gagică în fusta scurta cu un clipboard în mână,  șoferul și încă un bărbat, ambii îmbrăcați la costum. 

Zic în mintea mea:
– Asta înseamnă să fii mafiot!

Salivez invidios pentru o secundă,  după care ma urc frumos în autobuz cu muritorii,  ajung la terminal, o iau la picior, trec pe la controlul de pașapoarte și ma duc frumos la benzile rulante.

Vipulică era acolo primu’   singur aștepta bagajul. Ma uit ca la Stan și Bran și ma gândesc, ba sa fie al dracu’,  pai doar pana ici  fusesi VIP.  Te faci dracu’ de ras.
Ma așez lângă el la banda.
Bagajul meu vine primu’ cel mai primu’,  ca am priority la Tarom.
Zâmbesc dușmănos și îl iau.

Ma strâmb si pun la loc,  ca nu e al meu. E unu’ care zboară la Munich și are bagaj ca al meu. Știu asta de mult,  motiv pentru care alui meu i-am tras un lacăt roz, iar asta n-are. Speram doar sa fie al meu sa ii arat eu omului ce înseamnă să fii mafiot.

Eh, mai aștept.  Ma uit la fata lui sa vad dacă ii vine bagajul înaintea alui meu….
Nu ii veni. Al lui veni ultimul. Si-al meu penultimul. Staturam ca prostii pana la final de mai eram numa’ eu,  el și paznicii la banda aia. Credeam ca mi-l și pierdura,  sa merg sa zbier la ei.
Asa e cu prioritatile la Tarom. Mi-e și frica sa ma facă ăștia platinum, cred ca nu mai vad bagajul.

Eh, drept e că pe el îl mai așteptau doua gagici și la ieșire. La mine, nici aparatele nu mergeau.  Asa am văzut cum o turma de prosti dădeau clickuri pe ecrane și nimic. Și tot dădeau clickuri și touch-screenurile tot blocate.

Coada ca la nebuni, dar tot ce făceau toți era sa dea click-uri ca maimuțele.

Desi unele aparate erau pur și simplu  blocate. Nu reactionau la click.

Ideea primitivă a fost sa scot unul din priza și sa îl bag la loc.
Cum m-am aplecat sa caut pe unde vine cablul,  cum o aud pe una cum rage:
-Da ce vrei dom’ne sa faci,  poate îl strici.
Ma ridic, ma uit sa vad dacă are careva impresia ca alea merg… După fețele lor, cred ca încă sperau asta.
Pulă mea,  nu zic nimic,ma uit după un gardian sa îl întreb dacă știe pe cineva care se ocupa de alea sau dacă ma lasă să dau restart din priza, când o aud pe aia continuând asa pe sub nas, cu fata către alta indignata.
-Cum ne pricepem noi românii la toate!
Voiam sa ii spun “care noi, femeie, ca vad ca voi va uitați ca vacile ” dar m-am răzgândit.
Vazand-o ca se uita la mine cu ifose m-am apropiat și i-am zis seducător :
-Ma scuzați,  puteți suge pula în continuare la aparate pana dimineață , eu v-am lăsat.

Am coborât la ceas și am sunat la speed care aveau mașini gârlă joa, ca fix aparatele cu aplicațiile lor erau total blocate.

Concluzia zilei e ca sa-mi bag pula, peste zece ani când telefoanele mobile vor acapara viata omului mai ceva ca acum, când i se va opri cateunuia telefonul, sau laptopul, sau internetul, va muri acolo de foame așteptând sa își revină.

Serios, nu vorbesc de doi trei oameni. Erau gârlă la coada.

Send to Kindle

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.