E amuzantă treaba asta cu hoții de coiful de aur – aurul dacilor.
Zic amuzantă că preocuparea dacopată curentă e fantastică de zici că ne-au luat tâlharii ăia căciula din cap, nu o tinichea, care are , sigur , valoare istorică, dar care a fost pierdut 2000 de ani, au găsit-o niște copii ( puteți asculta povestea în reportajul doamnei Emilia Nicolăescu de la TVR , din 2016 ), au făcut-o apărătoare de găini și l-au aruncat pe un coteț – clasic românesc.
Zic așa, că țăranii ăia erau vai pula lor, ori o bucată de aliaj de aur, fie el și de 14 carate, sau cât o avea, era valoros oricând. Noroc cu Jean Marinescu, că l-a cumpărat cu 30,000 de lei ( bani de pe vremea aia) și l-a donat Muzeului Național de Istorie, acțiune intermediată de ministrul cultelor de atunci. Drept mulțumire, la schimbarea de putere, negustorul a fost denigrat și adus în faliment – #clasicromânesc.
Dar acuma e al nostru și ni l-au furat de la olandeji. Păi ce pula mea! Iar ne iau străinii tezaurul .
Piesa e importantă istoric, dar cred că a fost studiată destul.
Altfel, ca valoare de tezaur, statul român nu-l merită – jet, mă!
Sigur, Muzeul Național de Istorie poate fi acuzat de incompetență, dar atât.
Lol, da.
“negustorul a fost denigrat și adus în faliment”? ce a falimentat ma nea Jean?
*a nu se raspunde, am confundat eu personaju 😀
OK , căutam iar ziarele in arhiva arcanum :)))
eu ma amuz de suveranisti pe tuitar. Daca ii citesti ai zice ca coifu ala si bratarile erau singurele chestii care ne-au ramas de la daci. Fara alea gata…s-a terminat cu mostenirile. Suntem alu nimanuia
Practic, ne-au dezmoștenit.
Pe de altă parte, le dau dreptate, coiful ăla are un aer mistic, probabil e printre stimulentele principale de dacopatie, arată chiar mișto.
Acuma stăm doar cloșca cu puii de aur, și asta noroc că ni le-au dat rușii înapoi, sper că ne-au dat toți puii!
asta daca e coif dacic sau furat de pe undeva 🙂
Considerând motivele din cultura persană de pe el – s-ar prea putea să fie ciordit ( cel puțin pe parte din DRM/ copyright sigur e) – dar hei, furtul este in cultura noastră moștenire de la daci – deci e chiar important.