Trebuie să călătoresc cu șurubelnițe și ventuze

Obișnuiam să călătoresc așa, până mi-au oprit unii in aeroport șurubelnița și un letcon. Și de atunci am încetat.

Azi dimineață mă trezesc cu un copil că are o mică mare problemă.

Mă gândeam că a rămas însărcinată sau ceva, că la vârsta asta te mai aștepți, na. 

Nu, nu e cazul, dar telefonul ei da, era cam borțos. 

Soția direct gaslighting, ca orice părinte responsabil , că de îl folosește când e la încărcat – nu îl folosește așa.

Că dacă nu, înseamnă că stă prea mult pe telefon și de aia s-a stricat. Poate că stă, dar nu de aia.

Am cumpărat telefonul SH, dracu știe de când e bateria , a stat și un timp nefolosit, bateria se și mișca în telefon, când era bună, gen. Și oricum, e doar o chestiune de timp.

Problema e că nu eram acasă, eram la hotel la mama dracului și nu e chiar inteligent să călătorești pe avion cu telefonul așa. Sigur că se poate, tata a folosit unul în starea asta vreo o lună, cred, până i-a cumpărat frate-meu o baterie de pe AliExpress, dar sa te sui în avion cu o baterie în pragul incendiului, na.

Ideea e că nu aveam nimic să deschid de tot capacul. Din fericire , bateria expandată mi-a ușurat munca, s-au deschis cu mâna.

Tot îmi trebuia o șurubelniță să desfac o placa sub care era înfipt conectorul de la baterie . Iar aia nu am.

L-am tăiat cu o unghieră, printre scântei, cât să separ bateria, dar , considerând că avem tot timpul astfel de dispozitive la noi , va trebui să călătoresc cu altfel de șurubelnițe și ventuze, pentru viitoare ocazii.