Filme: Conclave

L-am auzit în somn, pe avion, in drum spre.

Mi-au atras atenția coloana sonoră și vocea lui Ralph Fienes.

Așa că l-am pus pe TV. Soția zicea că ”măicuța„ a mai jucat roluri similare că parcă o știe.

Poate, eu n-am mai văzut-o în niciun rol de măicuță – Issabella Rosellini , dar nu știu filmografia ei, însă cred că o confundă cu mă-sa, Ingrid Bergman, faimoasă pentru rolul din ”The Bells of St Mary’s”. În fine, trecem peste, am citit și că a fost nominalizată la Oscar. Nu știu ce să zic – OK, nu joacă rău rolul.
Filmul e bun, lumea se indignează căcâtă politică e la Vatican.

Doamnelor și domnilor Vatican este un imperiu ( meta-imperiu, dar să nu cădem în pedanterii), iar Papa este împăratul Catolicismului, unii ar zice că al creștinismului, dar depinde pe cine întrebi, că se poate lăsa inclusiv cu rupere de oase.

Este unul din cele mai interesante imperii, cu o suprafață oficială de doar 44 de hectare – dar asta e doar capitala – are un număr de peste un miliard de subiecți – aka supuși, un număr de 3500 de dioceze ( cuvânt preluat direct din administrarea imperiului roman, care desemnează o provincie) și eparhii.

Acesta este imperiul romano-catolic, condus cu o oarecare modestie, de două mii de ani, de un boșorog ales dintr-un consiliu de boșorogi. Și, da, biserica romano-catolică și papa, nu mai au puterea medievală, nu mai numesc regii prin toată Europa, nu mai pot convoca cruciade împotriva altor religii și controla planeta, dar hei, tot este cel mai întins imperiu.

Iar alegerea papei păstrează un caracter aparent democratic, doar la nivelul oligarhiei reprezentată de o mulțime selectă de 137 de cardinali din cei 207.

În fine, un film frumos – dacă lumea și-ar alege conducătorii la fel ca Biserica Catolică nu știu dacă ar fi o lume mai bună, dar cred că ar fi una un pic mai elitistă, cu șanse mai mici să se ridice gunoaie la suprafață. Părerea mea.