Scurt: Inflacția, bă, frate

Mă uitam să îmi cumpăr niște pantofi de la o companie pentru care și lucrez. Că de aia …
Nu dau detalii, nu contează.
Nu eram fanul lor deși-s populari, dar am zis că, hai, bă. Și, pentru că sunt boșorog eu mă încalț mai degrabă în modele destul de retro de la ei, nu-s cu pantofi din ăștia noi fără șireturi , cu tofelu’ de forme și ce nu.

Și nici nu-s genul care să-și cumpere haine și încălțăminte foarte scumpă ( cred că o să mai fie un articol ).
Adică mi-ar plăcea niște încălțări de la Balenciaga, dar 800 de lire nu prea. Adică eu sunt ca / cu săracii așa – îmi cumpăr pantofi ( din ăia casual zic) la 30-70 de euro, p-acolo. Îmi cumpăram adică. Când se găseau la banii ăștia.

Că mă uit acuma și văd 100 de lire. Efectiv ce pula mea!? Zic , lasă că-n UK sunt scumpi. Dar e OK că-n Europa, România sunt 110 EUR – cam pe acolo. Ba, la un magazin am găsit o versiune la 600 de lei. Nu e că-mi permit sau nu, e că nu-s obișnuit.

Și-am zis, în mintea mea, îngustă și cu idei fixe și zgârcite -eh, asta e , 100 de euro e mult! Foarte mult. Lasă că-mi cumpăr eu tot din ăia de care mai am, că sunt ieftini și buni. Ăia de care mai am sunt Onitsuga Tiger de la Asics. Și acum 4 ani erau 63 de lire, cică la ofertă. Cu excepția faptului că eu nu credeam că 77 de lire era prețul real pentru ei. Acuma cred că erau.

Că m-am uitat și efectiv…

What the actual fuck?!

Nu mai! Gata. Nu mai cumpăr nimic, acum aștept să se întoarcă lumea cum era când știam io. Hai, bă, Trumpule, dă matale inflația înapoi pentru toată lumea că nu se mai poate…

***

S-au ieftinit, în mai puțin de o săptămână pantofii de la ăia la care lucrez cu 33% . Nici așa nu e bine. Trebuie să îmi caut de lucru la alții!