Eram la același mall cu o altă ocazie pe care o să o detaliez altă dată, poate, și soția a zis că vrea să încerce micii ălora.
Eu am fost de aceeași părere contrară, ca și data trecută, și am rugat-o să îmi cumpere o shaorma de la Dabo. Nu știu cine sunt nici ăia, dar și-au făcut loc după ce au dispărut “Spartan”, de la care nu mai mânca nimeni, că decăzuseră cam tare. Shaorma astoria e OK, o prefer față de a celor de la Mesopotamia, care e OK, fie-mea încă mănâncă de la ăia, lol.
După ce a mâncat din ei reacția a fost că sunt nașpa și mi-a dat să gust, după ce mi-am clătit cu cola palatul întinat cu shaorma.
Reacția mea a fost de – scârboși. Au un oarecare gust de oaie, dar nu ăia e problema. Problema e că eu așa ceva nu mănânc , aveau gust de cei mai nașpa mici pe care îi mâncăm pe timpul lui Ceaușescu și în anii ’90, probabil ăia erau de 🐶 , sau cine știe , pe vremea aia.
Și chiar aveam palatul format și o comparație recentă, cu o zi înainte fusesem cu un prieten la spartu târgului săptămânal dintr-o comună pe care nu o declar, special pen’ că avea el poftă de mici și-am halit și eu unu. Bă, bun, cald, suculent.
Locația era una de dacă vine Piedone – OTPS 6 luni, de aia nici nu spun unde! – condițiile de bâlci de țară – micii pe carton, muștar “Aro” ( ăștia nu făceau mașini , mă?) la găleată – foarte bun la gust, ținut în condiții de refrigerare improprii, fără chiuvetă, sau altă sursă de apă curentă cred, efectiv nu invit pe nimeni, nu e ceva de lăudat, poza de mai jos dovedește că nu e nimic de lăudat.
Ce vreau să spun e că dacă în condițiile astea precare se pot face mici buni și foarte buni, nu știu care e treaba cu imitațiile de mici pe care le scot ăia de la smols – nu halesc chestii gen ” nu sunt pe gustul meu”, “nu se poate” , nu știu ce.
Bă! Nici să nu aud! Ar trebui să fie dați afară din mall, dacă nu dau faliment singuri ( dar cred că vor da), că ne fac de râs. Micii lor sunt mai nașpa decât aia de pe Dealul Negru de la Dedulești, iar aia sunt nașpa, indiferent ce spune legenda urbană.
mie mi se pare fascinant ca ne laudam cu cei mici, dar majoritatea bodegilor (n.a. vorbesc de dinainte sa plec eu, acum am niste limitari gen – n-am mai mancat) aveau mici nemancabili. Arsi, cu prea mult bicarbonat sau ce cacat aveau de ragaiai usturoi pana crapa lavabila pe pereti. Ca note distincte. imi placeau aia de la shity grill din centru vechi. Grasi, 4 arome, facuti perfect is unii in Barlad care fac o nebunie de mici. Ce e misto e ca nu iti dau numa mutar ci si un sloboz tip mujdei cu ardei rosu. Micii mari, bine… Read more »
Posibil să fie la fel și acum, eu, istoric, nu mănânc mici de la bodegi, decât, eventual să gust și regula e că sunt, în general, dezgustat, sau maxim ”meh”. Vreo 20 de ani nici nu am mâncat mici, până când a început să facă tata acasă la grătare și pe urmă am făcut eu. De-atunci s-au mai îmbunătățit și bodegile un pic și găsești și mâncabili. Tot timpul am crezut că-s io simandicos, copil răsfățat crescut cu ciorbă de porumbel și friptură de iepure de câmp, vânat cu bara de Dacie pe șosea, că prietenii așa-mi spuneau, că prea… Read more »