Fie ne americanizăm sau treaba asta trebuie pedepsită cumva

Acum doi ani, când mă pregăteam de scufundări cu o sesiune de refreshing , că nu mai făcusem de ceva vreme, am văzut un americand bând săpun lichid.

Și am râs de el, că numai lor li se poate întâmpla, că așa e când ești prost – aici mă refer la mine.

Ăia de la centrul de scufundări au pus săpun lichid pentru spălat măștile in sticle de apă plată, sticle pe care le ofereau ei. Sigur, apa e transparentă, șamponul albastru, domnul nu s-a uitat și a băut. Am râs toți, de la instructoare la prietena lui, că “numai unui american” i se putea întâmpla.

Aha. Nu.

Ieri, relativ la când scriu treaba asta, nu la timpul publicării, cineva din familia mea, nu dau nume, a luat o gură de gel de duș și a și înghițit un pic.

Brusc , nu mi s-a mai părut amuzant.

Pentru că a luat gelul de duș din frigider din compartimentul unde ținem sucuri și a “luat o gură”.

Probabil trebuie să fii cretin să pui gel de duș in frigider, nu ?  Poate.

Nu știu cine l-a pus acolo sincer, efectiv nu știu drumul lui de la magazin la frigider – bănuiesc că l-am primit cadou, dacă l-am cumpărat nu l-am cumpărat ca gel de duș, că nu aș face asta vreodată, dar pot bănui de ce a ajuns in frigider .

Pentru că scrie pe el Smoothie, afine și kiwi și arată  ca o sticlă de Smoothie.

Cineva a considerat că e OK să faci un asemenea design de produs. Cineva angajat de o companie poloneză, natigo cosmetics.

Zice frate-meu că se vând la Douglas în România. Nu știu ce e ăla, mai degrabă credeam că se vând la Carrefour, la raionul de sucuri naturale.

Scrie pe capac să nu mănânci, dacă citești. Irelevant.

Probabil că nu e foarte toxic, cine a consumat nu a murit, până la momentul la care am scris acest text, dar mi se pare interesant că poți să faci un asemenea design de produs și să fie acceptat, să nu fii concediat pe loc și după care, din una în alta, mai mult sau mai puțin evitabil, cineva ajunge să bea. Nici măcar eticheta de a nu se bea nu mai era întreagă, dacă o fi fost vreodată.

Treaba asta mă pune pe gânduri un pic. Trăim viața pe pilot automat, nu mai suntem deloc suspicioși. Când eram mic și ieșisem din comunism, trăiam într-o asemenea lume încât aș fi verificat și în sticla de cola dacă chiar e cola. Dar între timp am ajuns să ne bazăm pe un sistem sigur, care poate să dea greș.