Bine, ei sunt orășeni, dar așa le spun eu ăstora, care merg pe jos cu câinii de mână prin fața casei . Prin fața curții.
Nu zic că miros urât, că nu mă apropii de ei, că nu sunt in București.
Zic că miros. Ne miros. Ne miros nouă liliacul înflorit, pe care l-a plantat soția când ne-am mutat aici , iar acum a crescut.
In România am plantat tei, pentru sătenii de acolo. Vom pune și liliac. Că e mai de efect.
Dar, nu suntem speciali. Și noi puțim de la alții: Wisteria. Asta face un oraș, sat – mișto, să vrei să locuiești acolo. Nu doar banii și nu neapărat fabrici, industrii.
tre sa se imputa si la mine ala al vecinului. Ca momentan is numa penibilitatile alea de cires care nu miros deloc
Măcar cireșe fac, sau sunt japoneji care fac numai flori?
aia numa cu flori is in centru. Astia de pe langa mine fac si cirese. Am unii chiar altoiti, dar fix la drum, langa masini. Am si unii semisalbatici – fac cirese dulci, dar mici. Anu trecut am avut o zi in care am mers cu doamna sa bobinam cirese direct din pom.
E haios
As putea culege sa fac dulceata. Dar mi-e lene 🙂 Dulceata facem de rubarba
nu esti român adevărat dacă nu culegi fructe din pomii publici sau ai altora. Așa dispare gena de culegător din căpșunarii români. #weakling
is suparat ca iar nu am cules urzici. Chiar nu stiu in zona de unde sa le iau
Altfel…io am bagat fructe in praga. Am cules urzici pe marginea rinului. Taran-culegator
Ai zis-o bine de tot în ultimul parafraf