Sătenii put

Bine, ei sunt orășeni, dar așa le spun eu ăstora, care merg pe jos cu câinii de mână prin fața casei . Prin fața curții.

Nu zic că miros urât, că nu mă apropii de ei, că nu sunt in București.

Zic că miros. Ne miros. Ne miros nouă liliacul înflorit, pe care l-a plantat soția când ne-am mutat aici , iar acum a crescut.

In România am plantat tei, pentru sătenii de acolo. Vom pune și liliac.  Că e mai de efect.

Dar, nu suntem speciali. Și noi puțim de la alții: Wisteria. Asta face un oraș, sat – mișto, să vrei să locuiești acolo. Nu doar banii și nu neapărat fabrici, industrii.