Pile și tupeu ediția de la țară, dar nu din România

Scriu ceva cât de cât profesional, așa că o să las 5 minute de-o parte portofoliul meu de cuvinte cheie gen ”lache flaușat”, ”mizerie” , ”jeg” și restul de favorite.

Cândva de Paște, n-am văzut atunci, mă căuta cineva pe Linkedin ( se pronunță în românește Lin Chedin) . Când am văzut am citit pe superdiagonală și credeam că vrea să-mi ofere un job la unii la care am mai lucrat. Zis , da, mișto, dar sunt ocupat acum, o să îi răspund eu mai încolo, așa ca din politețe.

Când să răspund citesc textul întreg, nu doar titlul, și mi se oprește atenția la poză. Așa că o să încep cu asta.
Una la mână treaba de opentowork. Îmi dau seama că probabil unii nu au luxul ăsta, sau cred că nu au luxul ăla , dar Best Practice, ascultați aci la mine, e ca DACĂ POȚI încearcă să nu folosești niciodată eticheta asta.

Eticheta asta, pentru un recrutor înseamnă că ești miel la tăiere, sclav fără stăpân. Îmi cer scuze, nu e că așa te privesc recrutorii e că așa tratează cu tine când știu că-ți cauți tu de muncă.
Treaba e așa: Dacă au un proiect , te deranjează ei oricum, că ești sau nu, marcat ca OPENTOWORK.

Dar dacă ai eticheta – te văd ca disperat . Dacă nu te caută nimeni pe linkedin, părerea mea e că nu e pentru că nu ți-ai pus acolo ”opentowork” ci că nu ai un profil interesant, nu ești căutat. Opentowork = șomer, nu înseamnă că ești mai atractiv. Dimpotrivă. Înainte de ”opentowork” poate e mai bine să aplici la orice poți tu să aplici. Opentowork, pentru recrutori înseamnă că vei accepta orice job, oricum te încearcă low key, nu o să intru în detalii de data asta.

Depășind acest stadiu, citiți textul de mai jos. Las numele public, îl puteți căuta , întreba de mine, orice, nu mă interesează, nu ( cred că ) îl cunosc pe domnul Shububham. Pentru ce contează, are un CV interesant, nu am idee de ce nu are de lucru.

Mă caută pe mine să îi fac lipeala/ intrarea ( referral request, na ) – cică ”small request” lol, să îl propun pentru nu știu ce rol de la ăștia și, mai mult decât atât , să îi fac atenți și pe ăia de la HR.

Nu. Nu mai lucrez la ei de destul timp, dar el nu are cum să știe mai mult decât informații pe care le găsește liber.

În primul rând eu nu-l cunosc pe ăsta și nu-l recomand pentru nimic ( nici pe bani ) , că dacă aș fi genul care halește din ăstea aș fi genul care i-aș spune direct cât e șpaga, cum se face #peRomânia.

În al doilea rând, ce spune el acolo nu e ”small request” e un request care e de regulă interzis în practicile corporațiilor, mă rog, ale celor mai serioase, pe unde am mai lucrat . Nu înseamnă că nu se întâmplă, înseamnă că faci traininguri în care ți se spune că e #no-no.

Dar, bănuiesc că te poți întreba – băi, în baza a ce îți scrie ție omul ăsta?

Simplu: ”Infy Alum”. Pe ăștia îi mint ăia de la Infosys ( de acolo vine Infy) că sunt o comunitate și se bagă unii pe alții în față ca masonii, ca o organizație de tip ”fraternity” de prin universități. Mă abțin de la etichete , că am zis mai sus de ce.

Atâta că, deși am lucrat pentru Infosys și respect organizația care era în România, și ar fi posibil în viitor să mai lucrez pentru ei, eu nu-s ”Infy Alum”, n-am fost niciodată, gruparea din România, la momentul ăla eram clubul mercenarilor LMC din România, cam toți în frunte cu directorul nostru de atunci. Domnul Director.

Și chiar dacă, prin absurd, m-aș fi considerat vreodată Infy Alum, nu-s genul care să fac recomandări așa, pe cineva pe care nu-l cunosc, doar că am împărțit aceeași legitimație.

Totuși, ceea ce vreau să stresez e că lumea e plină de, eh, indivizi, ca domnul, care se folosesc de orice capăt de relație ca să se facă cumva vizibili.

Io nu pot emite pretenții de la nimeni cum să fie, doar vreau să spun că chiar favorizez o lume cu nepotisme și pe pile, dacă mă cunoașteți personal știți ce om sunt, dacă nu, nu contează , că nu candidez la nimic public, doar că sunt în altfel.

În felul în care favorizez eu lumea aia, există responsabilitate. Dacă te-am recomandat, răspund pentru tine, te țin în spinare, dacă nu ești OK, e ca la japonezi, și onoarea mea cu tine.
Dacă te recomand e pentru că te cunosc și am încredere în tine, iar treaba asta are ceva selectivitate, mai mult decât tupeu.

Mă mai sună recrutori și-mi spun că-mi dau bani dacă le recomand oameni. Și avem mereu aceeași discuție: Dacă vă recomand pe cineva, n-am nevoie de banii voștri, pentru că vă recomand un prieten, unul în care am ceva încredere ( nu poți fi sigur niciodată) că nu-mi întinează mie reputația.