O să tot scriu de taxe, așa pentru mine, să-mi aduc aminte peste jdeani.
Propunerea aia a PSD-ului, care pare rezonabilă cu ”introducerea unui impozit pentru transferul sau tranzacțiile de externalizare a veniturilor cu 2% din valoare” nu funcționează. Mă rog, poate funcționează la mine , vreo 3-4 luni, până mut contractele.
E vorba de dosarul prețurilor de transfer, dar am mai zis , nu se face așa. Se mută front-shopul, acolo unde se poate – contractul mare se face la sucursala mare ( HQ) în străinezia – salut UAE , Irlanda, și de acolo sweatshopul din România suge un contract mai mic și n-ai ce să faci, n-ai ce să impozitezi.
Inclusiv la centrele de producție. Imaginează-ți că ești Ford Craiova și produci mașini. Tu nu vinzi la clientul final, tu vinzi la Ford Otomotiv Sanayi A.Ş. și nu prea poate statul Român să-ți spună cu cât vinzi.
Pentru afacerile care au clienți finali în România și trebuie să vândă final din România, vor externaliza logistica și alte servicii – servicii pe bune, necontestabile, în alte țări, și n-o să aibă ce să facă.
MODELUL DE TAXARE LA NIVELUL ĂLA E PROST. Modele bune și social echitabile sunt complex de făcut, dar se poate. Modele simple sunt – stabilești o normă de profitabilitate minimă , ideal pe industrie și le pui o taxă minimă forfetară, care să reflecte impozitul pe profit la nivelul ăla de profitabilitate și de-aici încolo pornești și ar mai fi de zis, dar nu contează, contează că se complică aiurea.
