Nu mai îmi place demult. Dar mă uit că se uită un copil și na, să petrecem timp împreună, astea.
Cursa din Canada a fost numită de copil „plictisitoare” și probabil că a așa a și fost, întrucât clasamentul s-a dat în funcție de ce caucicuri au folosit și când + diferențele date de calitatea mașinilor, mai puțin Verstapen, care pur și simplu conduce bine și aia e.
Două lucruri mi-au plăcut. Hai 3.
Mențiunea onorabilă e dată de doi piloți – Charles Leclerc de la Ferari și fostul lui coleg, Carlos Sainz ( jereu) , care acuma e la Williams – care-i slab. Au plecat pe cauciucuri tari și au tras de ele – gen grav – au condus consistent și au terminat pe locurile pe care au terminat pe cât au putut ei să conducă, mai degrabă decât pe strategii și scheme.
Al doilea lucru care mi-a plăcut am văzut-o la Alonso, care concurează acum al Aston Martin, care-s, mna, slabi – mașina, echipa. Aia e, au trecut vremurile lui de glorie, când a câștigat 2 campionate la rând, la finalul carierei lui Schumacher – adică atunci când s-a făcut loc. Nenea ăsta și-a băgat picioarele în indicațiile de la boxe, că să aibă grijă de cauciucuri, că strategie: Le-a tăiat-o simplu cu ”aicea concurăm nu facem teste de cauciucuri” și ușor-ușor a urcat pe locul 8. Jos pălăria. Sigur, ”doar locul 8” – dar atâta s-a putut. Când le-a tăiat ălora macaroana era pe 12, sau ceva.
Dar cel mai mult mi-a plăcut accidentul ălora de la McLaren. Și m-a surprins părerea comentatorilor și, parțial, a publicului.
Norris și cu Piastri se bat între ei ca-n Ferentari, cam fără colegialitate și – ce e mai important – fără ordine de la echipă, zice fie-mea că echipa vrea să-i păstreze competitivi. Accidentul a fost o greșeală cauzată de ego și nerăbdare. Piastri era primul, dar Norris venea tare din spate și credea că poate trece și că e mai rapid. Părea că este. L-a și depășit pe un viraj, dar n-a reușit să țină poziția, după care n-a avut răbdare și s-a băgat singur în parapet.
Iar asta nu l-a costat doar pe el toate punctele din cursa aia, ci și echipa , dar cred că i-a costat pe amândoi locul trei.
Că de ce zic asta. Pe locul trei era un pulifrici italian de 18 ani de la Mercedes – Antonelli. Unde a și rămas. A condus bine copilul, au avut și strategie bună, fără discuții, dar nu părea să se poată ține la Piastri, care era pe 4, cu tot cu Norris în spatele lui. Dacă Piastri și Norris cooperau – părerea mea e că puteau trece amândoi în turele rămase de Antonelli. Unul din ei ar fi ajuns pe podium, celălalt pe locul 4. De unde cred că Norris a pierdut nu doar 10 sau 12 puncte , ci 12 sau 15 și tot atât și echipa, dar tocmai de aia e ceva frumos de văzut. Risc, ego, tupeu, fail.
Dar nu, comentatorul ( bine , ăia de la Antena3 bubuie) că nu domne că ar trebui și nu știu ce. Publicul pare că tot așa – să fie domne ordine.
Problema e că atunci când primesc ordine scade competitivitatea.
