Dunrobin Castle – the poor have been eaten

De ce  românii nu au cucerit lumea, precum britanicii.

După ce treci podul peste lacul Dornoth Firth de la Glen Morangie ( da, ăia cu whiskyul) , mai mergi ca până la Drăgășani așa și ajungi in Golspie.

Acolo e un castel – ăsta din titlu. Nu știu ce înseamnă știu ce e , și că a zis soția sa facem pauză să vizităm. Pauză am făcut.

Cum ne-am dat jos din mașină a început o burniță scoțiană, dar nu ne deranja decât un pic nămolul lutos la picioare. Sunt de 6 ani în țara asta și nu am umbrelă.

Castelul e ca orice castel, oarecum, dar ce e în el și pe lângă el interesant.

Anume în el, i-au picat ochii copilului și mie după ea când am văzut câta bibliotecile, mai multe, da , și ce cărți aveau acolo.  Unele nici nu știam că au fost scrise …

Am vizitat castele și prin România și nu am văzut atâtea cărți. Le-or fi luat locatarii cu ei, asta ar fi singura scuză. O alta ar fi că poate nu citeau prea mult.

Sigur, o să citiți că nu e totul roz, pentru că castelul aparține încă familiei Sutherland și că bogăția lor s-a clădit pe “eat the poor”. Anume , au izgonit vreo 15000 ( discutabil ) de familii de pe proprietatea lor ( le-au ars și casele ) pentru a își dezvolta fermele lor de oi-oi-oi și a acumula mai mult pământ.

Știi vorba aia “România e frumoasă, păcat că e populată”. Eh Scoția e depopulată și parte din cauza asta – nu numai familia asta a izgonit saracii de pe proprietățile lor. Și bă, cu tot respectul, arată mai frumos așa, depopulată.