Introducere:
Cum ne plimbam noi așa. O să mai fie un clip din dronă, dacă nu uit.
Vreau să învăț copilul una alta cu AI și nu vrea.
Nu vrea că e cu arta, că arta e cu oameni, că.
Că nu vrea să folosească niciodată AI. Va trebui să găsesc alt mod de a comunica ca s-o fac să înțeleagă că fie va lucra cu AI, fie AI-ul va lucra pentru ea, fie ea va lucra pentru AI-uri, dar orice loc prin crăpăturile lumii așa cum se dezvoltă probabil va fi irelevant și chiar dacă își va găsi un loc în lume departe de AI să refuzi să cunoști elementul cel mai definitoriu și popular al următoarei epoci e o greșeală, indiferent ce sentimente ai sau n-ai cu privire la asta.
Și cum ne aflam noi la capătul lumii, aflați într=un magazin de suvenire, am găsit niște postere, sau magneți de frigider, sau nu știu exact ce sunt, poze cu vaci din ălea cu breton, toate făcute de AI. Se vede pe ele de la metri distanță.
Doar ce i le-am arătat și m-a trăznit cu un ”SĂ NU TE PRIND CU AI”.

Am văzut pentru o clipă în ochii ei cum se ridică înflăcărată crucea exorcistului ca o amenințare la adresa mea, la adresa lumii. Și cred că o parte din generația care se ridică sunt așa. Nu-s mai deștepți sau mai proști, ci doar amenințați pentru că simt că li se fură nu numai locurile de muncă ( AI-ul o să devină probabil noua arătare politică, la un moment dat, noii ”imigranți”) , ci identitatea umană.
Și cred că au dreptate, dar în același timp, nu cred că avem de ales, în punctul ăsta, decât, poate la nivel mărunt, individual.
Este ca în Matrix, alegerile le-am făcut deja, suntem aici să înțelegem de ce.
Într-o notă mai ușoară, filmul de mai jos e din dashcam și ar trebui să spună de ce vrei să conduci( @animaloo ) , iar muzica e …generată cu AI. Udio, ca să fiu mai precis.
Pentru că am de ales în a-mi băga pula în copyrightul cuiva ( n-o să plătesc drepturi de autor pentru ce materiale pun aici, din moment ce-i necomercial), sau a folosi un tool care scoate ceva trăncăneală – că altceva nu e, nu tu pasiune, nu tu ceva mesaj adânc. Acestea fiind zise, e doar un experiment, nu că mi-ar păsa de copyrighturi prea tare. Mă rog îi pasă lui Youtube, dar mie nu îmi pasă nici de youtube.
Poate că copilul mă va ierta, poate că nu, trăim împreună, dar în același timp fiecare în lumea și-n viziunea lui și nu știu de pe acum cum e mai bine.
Pe undeva, ce fac e un atac la adresa copiilor mei pentru ceea ce visează ei să devină, pe de alta, de când Pământul trăim într-o lume în care părinții pe de o parte își sabotează copiii și numim asta progres.
Note de subsol Am făcut embed la odysee în loc de youtube, însă nu știu cum merge, iar embedd-ul de la odysee nu e ușor de generat de mână = cred că șmecheria e la tagul de allow=”encrypted-media *;” pe care n-am știut să-l pun singur.
Dar am găsit pe unii unde bagi linkul și-ți crează ei un template de html embed.
https://iframely.com/domains/odysee
Trebuie sa inveti intai regulile ca un profesionist ca apoi sa le poti incalca ca un artist. 😀 Cu siguranta un citat mai bun decat ce as gasi eu. Poti vedea cum arata primii ani de pictura a lui Picasso ca sa ajunga apoi la cubism. Si e la fel cam la orice pictor – toti traim cu senzatia ca putem face un pollock nr 1, dar daca te uiti la picturile de inceput folosea absolut tehnicile “clasice”. Ai nevoie sa stii cum functioneaza AI si ca sa iti feresti arta ta :))) ci identitatea umană. Hai sa nu dramatizam.… Read more »