Am urmărit declarația de presă de la întâlnirea Trump – Zelensky, zici că are scenariu SEO cu cheie pe pe cuvântul mulțumesc.
Și a învățat să își țină opiniile pentru el – anume să evite să răspundă jurnaliștilor la orice cu ceva spoit în ”suntem aici ca prieteni și o să ne înțelegem” + agenda personală a lui Trump.
Pi Ar. Pierdere de vreme.
Pe undeva înțeleg și înțelegem toți de ce se poartă Trump așa și de ce restul planetei dau din cap după el.
Că nu poți avea o negociere fără să îl aduci pe celălalt la masă – și nu poți să-l aduci pe Putin la masă cu forța, iar ca să vină de bună voie, trebuie să arăți că îl asculți că poate fi vorba de un dialog. E o chestie necesară pentru un dialog, indiferent de miză, indiferent de cine e vinovat, indiferent de orice.
Sigur că nu sunt de acord cu abordarea asta – nu, nu m-a întrebat nimeni ce părere am – dar pe de altă parte nici nu-i văd pe vreunii capabili să-l strângă de coaie pe Putin și să nu aibă un dialog cu el, ci un dictat pe care să-l respecte așa că, cel puțin pentru moment, joacă toți în horă pe muzică ruso-americană, nu americano rusească.
Sigur că îmi imaginez că USA negociază cu Rusia propria lor relație dincolo/ aparte sau de războiul din Ucraina și soarta Ucrainei și că e posibil, dacă nu probabil să discute de soarta Europei.
Pe de altă parte problemele se rezolvă, cred, mai convenabil cu dialog decât cu arme, chit că nu neapărat mai ușor.
Singurul lucru bun pe care mi se pare că văd e un Macron mai matur. La masa ăstora în afară de Trump și Zelensky – adică dinspre Europa văd doar doi lideri de discurs: Macron și Kier Starmer. Iar Macron e oarecum neașteptat, după imaginea de papițoi pe care și-a creat-o și după ce eșecurile diplomatice ale încercărilor de la începutul războiului. Ca idee, Macron a încercat cu Rusia ce încearcă acum cu posibil mai mult succes ( cu privire la dialog, nu neapărat la o rezolvare convenabilă pentru europeni a situației) la începutul războiului și și-a luat muie și palme peste ochi de la europeni. Poate că nu era momentul… poate că n-a știut să se impună, dar acum are părul mai gri și idei un pic mai respectabile.
Ce sa negociem??? Efectiv nu inteleg ce tot negociaza oamenii astia de atatia ani. :)))) imi dau senzatia de un fel de timpul trece leafa merge.
Mandatul trece razboiul merge.
mai conteaza? se poate negocia ceva extra fata de situatia din teren?
Da, ziua de mâine. Poate nu cea de poimâine, că nu-i clar că-s capabili de asta. Dar situația din teren – care și aia se negociază – e preambulul.
Că situația din teren nu înseamnă nimic fără mecanisme care să facă dificil schimbarea situației din teren. Altfel ai un nou episod de acord Minsk, cu un nou protocol invalid.
Dar negocierea de acum e doar un dans, un exercițiu de poziționare, practic doar discută despre cum se așază la masă.