În focuri. Nimic legat de incendii și morți și corupție
Stati la geamul apartamentului vostru cu vedere la bulevardul îmbâcsit, sau poate pe dos, spre liniște și spre ghena, sau deasupra vecinului ăluia care fumează la geam și va umple casa de otrava.
Și va gândiți cu lehamite, ca ce frumos ar fi să plecați din Bucureștiul infect undeva la țară, sa prindeți acolo un sfârșit de toamnă 🍂 curat, cu miros de umed și rece, cu ceață și sunet de lemne trosnind în foc.
Visați la o toamnă ca asta pe care am găsit-o în treacăt :
Un sfârșit de toamnă îmbelșugat la țară , care sa risipească îngrijorarea și gândul dușmănos al orășenilor care spun ca satul românesc moare și ca așa ii trebuie.
Și dacă puteți, unii vă urcați în mașină, cum am făcut și eu săptămâna trecută și plecați să vă băgați picioarele în el de București, sau știu eu ce alt oraș mizerabil și să vă bucurați de natură.
Doar că toamna pe care o găsiți mai peste tot nu e aia de poveste din poza de mai sus.
La țară, toamna pică frunzele și în ciuda a ceea ce mai citiți pe bloguri legat de țăranii romani care sunt leneși de se dărâma casa pe ei, nu e mereu așa.
Nu sunt toți leneși. De fapt, cred ca majoritatea adună toamna frunzele căzute, le strâng în grămezi și…
…nu, nu le fac compost. Ca n-or fi ei leneși dar nici munca până la capăt nu o fac, ca nici inteligenta nu abunda.
Așa că le dau foc. Imaginea de mai jos nu îmi aparține.
Iar satul arata ca înainte sa navaleasca turcii. Un fum înecăcios abunda din când în când, iar în rest e doar izul deranjant și usturător al frunzelor arse de verzi undeva în jur.
Nu am înțeles niciodată de ce trebuie sa fie așa. Cândva, părinții mei care nu sunt mai breji mi-au explicat ceva, dar am renunțat sa ma mai împotrivesc.
Mai schimb otrava, din noxe de motorina în noxe de frunze.
Dar în rest e bine. Nu, nu neapărat ca în poză, căci mai des e ceață. Și frig, cu dimineți umede și brumate sau inrourate abundent. Cri, cri, cri – toamnă gri.
Dar nu e bai, din casă, gazonul se vede bine. Toamna de dinainte de gard arată bine.
Și oricum, nu contează. Atmosfera mizera a sfârșitului de toamnă va fi schimbata de începutul de iarnă.
Când țăranii nu își vor mai pierde timpul arzând frunze și treancuri pe marginea străzilor ci vor fi la gura sobei unde vor arde cărbuni sau lemne verzi ce vor umple satele de mirosul proaspăt al iernii, adică de fum greu de cărbuni și lemne arse incomplet și fum de rumeguș și cauciucuri și încălțăminte și orice mai găsesc oportun a arde pentru a se încălzi.
