Lui Cetepulea i se văd epoleții și strălucește în infraroșu, chiar dacă se dă după copac că nu e, că el are strategii și idei, nu ar fi vorba să fie cumva un boșorog acoperit împuțit, cum a fost toată viața lui, mai puțin boșorog.
A avut el un dialog cu hoțnews unde a avut idei cu privire la cine să se retragă în favoarea cui, la alegerile ăstea de primari .
S-a tot rostogolit motivul ăsta cum că să se retragă dom’ne Drulă în favoarea lui tanti – un articol despre ce mai zice dumneaei mai încolo, după alegeri, că nu îmi pasă cine cu cine votează, nici de ce, la alegerile din București, eu nelocuind acolo.
Dar îmi pasă că Cetepulea are mereu influensăr al serviciilor, sanchi el are idei și strategii.
Și sigur că are dreptul să spună ce vrea, sub umbrela liberei exprimări, chiar dacă ce face el e propagandă bășinoasă după agendă, nu-i nimic liber.
Lasă faptul că într-o democrație e împotriva firii ( nu ajută democrația) ca la alegeri democratice electorale să faci propagandă pentru retragerea unor candidați și consolidarea puterii la unii anume ”cu șansă” – trecem peste și o numim efect al sistemului jepat de alegeri ”first past the post”, care e acum la locale. Dar îl numește Pe Drulache un pierzător arogant, de dinainte de alegeri, că nu se retrage, în favoarea sau de dinaintea lui tanti care e cotată cu nu știu cât exact, dar undeva la jumătate.
De fapt strategia era și acum e destul de transparentă, că scrie în articol cu cuvintele lui Cetepulea, nu bag de la mine, să se retragă toți în favoarea lui Ciucu. Din partea mea ”să se”, nu asta e problema.
Problema e că au tot rostogolit ghidonarea asta prin toate mediile, mai întâi fără a indica un sprijinit direct, doar cu scheme – s-o laude pe Ciceală, să-l critice pe Drulă, ăstea. Acuma când se strâng rândurile – arată cu degetul că nu mai stau ei de sugtilități, suge-ne-ar pula la toată țara.
Să mă fut în jurnalismul lui, cred că într-o zi o să sun la emisiunea aia ca să-i spun asta, pe un ton respectuos; am să vorbesc cu dumneavoastră, că nu vorbești cu epoleții la pertu, că n-am făcut armata împreună – în sensul că eu n-am făcut.
