Adică ”Fire and Ash” după nomenclator. Filmul e 3D și dacă vreți să vă bucurați de scenele epice cred că IMAX se cam cuvine, deși eu l-am văzut pe ecran 3D în format ”normal” și am avut nu cea mai bună experiență, din cauza asta și din cauză că mi-am luat locuri foarte în spate în condițiile în care nu mai văd așa bine la distanță. 3D-ul cu ochelari stereoscopici reduce din calitatea/ rezoluția imaginii și na.
Un copil l-a sintetizat într-o propoziție ca fiind ”o bătălie pentru custodie”. E un pic mai mult de atât și deși intri cu ideea că e aceeași poveste – ciorbă lungă, pe focus grupul cu care am fost eu impresia e că e mai bun clar decât al doilea. Nu neapărat mai bun decât primul.
Dar povestea e continuată frumos, imagini epice pe care vrei să le vezi, biomul extraordinar, cu Toruk și Ikrani.
Interesant că am văzut primul film cu copilul când avea câțiva ani, mai mult despre asta mai încolo. Când a apărut #2 n-a vrut să meargă cu mine și mama ei să-l vedem, am mers în schimb anul ăsta la cinema de l-am revăzut cu ambii copii la o redifuzare, apoi ne-am uitat acasă din nou la primul Avatar, pentru un refresh înainte de filmul ăsta. Eu am mai ieșit la baie, cu restul adulților, că na , 3 ore și pe scaun, dar copiii nu s-au mișcat de acolo.
*Sigourney Weaver joacă impecabil rolul unei adolescente mature emoțional – jos pălăria și la fel și pentru Zoe Saldana.
Cu toate astea, cu toate că filmul a făcut deja o gălăgie de bani cât probabil să-i finanțeze lui Cameron minim încă unul din cele 2 filme pe care le are în plan, filmul nu e neapărat pentru toată lumea. E doar pentru cei ce mai pot fi copii și mai pot visa la o lume mișto.
Nu vă luați după ce scriu eu, că-s subiectiv, am lucrat ca tester pentru jocul ”Avatar: The Game” iar asta m-a ”afectat” ( mai degrabă format) emoțional și am, fără îndoială, un bias teribil – a fost probabil cel mai mișto job al meu de până acum, sau așa îmi aduc aminte, adică singurul care chiar mi-a plăcut, chit că era într-o perioadă dificilă a vieții mele, cu sărăcie și multă muncă.
Acuma, de ce e bun filmul ăsta, pe lângă că e destul de simplu să-l poată percepe și proștii, mă scuzați piața mainstream, inclusiv cu referințe biblice pentru efectiv cei mai săraci cu duhul dintre noi să poată pricepe, destul de lung ca să-i țină afară din sala de cinema pe cei care nu pot să sta 3 ore fără telefon și social media.
Povestea are câteva twisturi, sau mai pe românește pivotează caracterele de pe poziția de rău bun și încearcă să te impingă să reflectezi și din papucii celuilalt, arată corect că oamenii pot fi orbiți de durere șu propriile convingeri și că bun și rău, în funcție de unde te uiți poate fi despre ce valori ai , sau despre cât de sfânt le respecți pe cele pe care le ai, bune sau rele. Este un film muncit, nu un cash grabber, deși cred că a luat toți banii de pe piață.
Dacă mă gândesc mai bine, s-ar putea să fie cel mai bun film al seriei și ce-l ține în loc e că lumea Avatar nu mai are efectul de nou. ”It is decided!„
La un lucru să mă ascultați totuși.
Bottom line: Dacă vrei să-l vezi, îl vezi în 3D.
