Am avut 7 ani o locuință lângă o fostă uzină care a produs tancuri și ăsta e unul din motivele ( nu singurul ) pentru care atunci când a zis soția că vrea să-l vindem nici nu m-am uitat înapoi.
Am aflat cu surprindere că mai reparau tancuri după ce m-am mutat, credeam că sunt faliment.
Nu e tot aia, dar zic așa ca preambul. Io civil, într-o țară care la momentul ăla nu prea avea dușmani.
Trump o bagă p-aia pe a lui că el crede că iranienii și-au bombardat singuri copiii – Trump fiind Trump.
Ce urmează să scriu nu e cu intenția de a ține loc de tribunal care judecă crimele de război, ci doar perspectiva din care mă uit la treaba asta.
Se cam vede că a fost o rachetoasă americană din filmul ăstora, chiar și la nivelul meu, care nu-s vreun experiment în armament, dar un Tomohawk a văzut tăt prostanu’. Și mă așteptam că e mai probabil să fie americani, nu evrei, că evreii, deși mai gherlesc și ei, sunt mai preciși.
Dar eu mai văd și asta:
Deci schema ăstora e că acum ceva vreme au partiționat o parte din complexul lor militar și au făcut acolo școală, pe sistemul #n-aivoiesăatacișcoli.
Pe sistem palestinian, ăia având scuza că ”unde vrei, vere, să construiesc, nu vezi ce fâșie îngustă avem aici?”
Nu e OK. Nu e OK să ai școală sau spital ( decât dacă e militar) lângă stabilimentul militar sau de gheriloși. Știi, în pula mea, că la caz de război ăla o să fie atacat și nu-l pui lângă școală.
Nici România nu e departe, în liceu locuiam lângă un liceu aflat gard în gard cu o unitate militară – dumbest thing ever.
Nu e vorba de victim blaming, copiii ăia au murit nevinovați indiferent unde s-ar fi aflat, e responsabilitatea și vina atacatorului – să se descurce Iranienilor cu trasul la răspundere al americanilor – mult succes, aha, dar dă-te în pula mea de handicapat cu planningul tău.
