Nu știu alții cum sunt, dar eu am ajuns la concluzia că patronii de social media de orice fel mi-au furat atenția și-mi dau pula pe băț.
Eu am fost reluctant să dau atenția mea și prima slăbiciune am avut-o în 2012, când nu știu ce mă bătea la cap o colegă de la un serviciu , Daniela o cheamă, ar trebui să-i pun linkul de facebook aici – că TOATĂ lumea e acolo și nu mai face nimeni update-uri IRL, toată lumea face update-uri pe FB.
Nu mi-a plăcut ideea de la început, dar am zis că să văd dacă e așa. Așa a fost și m-am trezit menținându-mi pozele pe FB – de tâmpit, de aia, că nu aveam , la ora aia un tool mai bun și mai rezilient – adică poți să te și ștergi de acolo, că tot rămâi, lol.
Și după aia restul.
Și, părea o relație simbiotică, pentru că avea utilitate. Vedeai acolo update-uri de la cunoscuți.
Băi, și chestia asta era toxică, dar nu am perceput-o atunci, mi s-a părut un avantaj, nu știu de ce. Dar nu e util să afli toată ziua bună ziua ce mai fac toți cunoscuții. Și să capeți o adicție să verifici.
Numărul meu de cunoscuți de acolo a rămas în timp destul de mic, dar nu mai contează, că nici măcar 1% din timp nu mai aflu ceva de la vreun cunoscut, dacă nu pune ceva ce strânge likeuri multe, dacă nu plătește, sau dacă nu e ceva edgy care m-ar putea face invidios, enervat, sau dacă nu e like sau comentariu la postările altora mai influenți.
Eu mi-am sters toate postările, pozele și comentariile de pe facebook, mențin Instagram, dracu știe de ce, o să le șterg și pe alea , dar nu contează!
Ce contează e că am detectat că ceea ce pierd important nu-s datele personale, nici gând. Ci timp, timp în care devin deformat de informațiile proferate. Vreau-nu-vreau, îmi crează o impresie și am o reacție la lucruri la care nu ar trebui să am nicio reacție și informațiile ăstea de valoare proastă se tot repetă și deschid crăpături în caracterul meu și discuții lungi și inutile.
Am ieșit din majoritatea grupurilor de whatsapp inutile, pe cele pe care sunt le țin pe mute, nu mă interesează să știu nimic urgent. Și telefonul e pe silențios și o grămadă de contacte pe mute. Oamenii care mă pot deranja la orice oră sunt puțini – iar aceia nu-s pe mute.
Problema e că atenția mea este furată și pentru că sunt omul care sunt, am ajuns la concluzia că cine vrea atenția mea de obicei plătește serios, comparabil cu facebook, iar în momentul de față nicio platformă social media nu mai are ce oferi ca să merite timpul meu și al familiei mele, cu mici excepții, iar excepțiile înseamnă să merg și să îmi iau eu, informațiile pe care le vreau, caut, în măsura în care le găsesc, iar de restul muie.
Motiv pentru care nu dau like & subscribe la nimic. La absolut nimic, nu mă interesează, cine ce imploră despre algoritmul care are nevoie de like-ul meu oriunde. NU. Nu vreau să îmi aducă nimeni și nimic aminte că a mai publicat ceva, ceva asemănător și pula mea.
Și am observat că pe măsură ce nu le mai folosesc serviciile altora în aceeași măsură – timpul meu e mai liber sunt mai puțin obosit și mă trăiesc o viață un pic mai plină, nu mai goală.
Am văzut acum că lumea se bucură să plătească bani ca să li se bage social media în ochi. Nu văd și nu înțeleg de ce! O să vă facă implant de social media în creier și veți fi OK cu asta?
De ce?!
