De la Wager : an agreement in which people try to guess what will happen and the person who guesses wrong has to give something ( such as money) to the person who guesses right.
Ori în care fel, tot costă!
Am io fixurile mele, că lucrurile pot fi făcute mai ieftin dacă pui efort și te implici și. Și ajung la paroxisme, dar, băi, de-a lungul timpului a funcționat.
Așa am zis și cu copiii la școală – că se poate mai ieftin . Că de ce să dăm noi bani mulți pe la scoli private prin București, că de banii ăia ne mutăm cu totul, că am eu soluții la care alții nu se gândesc, sau se gândesc limitativ.
Dar oricum o dau , tot costă. Țin copiii la scoli departe de scoli private , vor să fie motivați la alea publice. Întăresc cocoașa. Pot să nu îi motivez, că nu e datoria mea, dar alea sunt cele mai mari costuri pe care le-aș putea plăti, de fapt nici nu îmi permit costurile acelea.
Vorba aia, plangi ca a castigat, dar ce plangeai daca nu castiga :)))))
Las si eu aici, un pic, un citat de la Gemini: “În psihologie, sacrificiul de sine este adesea privit cu prudență deoarece, atunci când devine un tipar cronic, acesta poate fi dăunător atât pentru cel care oferă, cât și pentru cel care primește. Deși actele punctuale de generozitate sunt valoroase, sacrificiul ca mod de viață ascunde adesea mecanisme nesănătoase. Iată principalele motive pentru care psihologii avertizează împotriva sacrificiului excesiv: Acumularea resentimentelor: Chiar dacă sacrificiul pare voluntar, neglijarea constantă a propriilor nevoi duce în timp la amărăciune și furie reprimată. Persoana poate ajunge să se simtă neapreciată sau „folosită”, chiar dacă… Read more »