M-am enervat și mi-am spus că vreau să mă fac ministrul învățământului în România

Am fost cu copilul la ceva “porți deschise” de la o universitate. Că e vremea aia când se uită pe unde o să vrea să îmi cheltuie banii.

Și mă gândeam la o chestie la care nu am răspuns, dar mă gândesc negreșit.

Eu când am mers la facultate în România, sunt conștient că sunt 20 de ani de atunci, nu știam nimic despre nimic pe tema asta, mai vorbeam cu vreun amic mai bătrân, astea, dar nu știu dacă se punea problema să aibă ăștia porți deschise, cât că nu se punea să mă ducă tata pe mine  in weekend până acolo ca să nu știu ce. Zic tata, că mama nu avea permis auto, că femeile n-au nevoie, sau ceva.

Dacă ar fi avut timp și poftă, cred că nu știa unde și nu râdeți , că nu erau GPS-uri pe Dacie pe vremea aia ( 2000-2002). Dacă erau, oricum nu erau pe una din ’89.

Nici smartfoane. Dar nu era ăsta motivul. Nu se obișnuia așa ceva nene. Cel puțin eu nu îmi aduc aminte. Nu știu niciun coleg care să fi zis că merge la o zi din ăsta de Porțile deschise.

Mergeai și dădeai examen, ce mai încolo și încoa. Și dacă îl luau mergeai la facultatea aia, unde voiai tu, sau te trimiteau ai tăi și vedeai tu ce e acolo pe urmă.

DUPĂ ce am văzut ce a fost la facultatea aia, mi s-a părut cam timp pierdut, dar na. După. 

Și mă întreb – bă, dacă știam eu dinainte ce jeguri de profesori au fost atunci la Electronică, ce jeguri de cămine, ce jeguri de cantine ( era o cârciumă care chiar așa se numea “Jeg”) , ce ruine de săli de clasă și ce relicve de  aparate de laborator, majoritatea stricate și oricum din anii 70, erau acolo – oare, mai alegeam să merg la ei?

Nu știm și nu o să știm pentru că nu am avut informația asta.

Și cu gustul asta amar am coborât din mașină în campusul Universității Brunel, și nu am scăpat de el nici acum când scriu.

Amuzant, universitatea aia e construită brutalist, zici că e pe comunism așa ( Brutalismul doar s-a intersectat cu comunismul și a prins , în sensul că nu au trecut de toamna asta ca restul lumii) .

Ăștia se mândresc cu asta, nu știu ce sentimente îmi trezește mie.

Și râdeam de copil, că universitatea ață e cotata pe undeva pe la poziția 300 în lume, +/- funcție de pe cine întrebi.  În sensul că îi spuneam că e comparabilă, ca ordin de mărime cu cele mai bune universități din România de acum și vrem mai mult nu? Dacă am plecat din România.

Realitatea e că nu știu cum mai este acum la universitățile din România, așa că luați cu pâine ce spun , că mă uit mult în urmă.

Dar când am intrat, am văzut dotările , am ascultat profesorii și au explicat ei cum funcționează educația la ăștia mi-a ieșit gluma prin cur.

Nu îmi venea să cred că cineva poate implementa un concept de educație universitară cam cum aș face eu.

Și brusc m-am gândit că mă întorc mâine în România , îl iau pe Dimian de o aripă și îl trimit după semințe și îi țin io locul.

Mainea aia a trecut demult, m-am întors în România și înapoi în UK și n-am făcut nimic pe temă, dar faceți voi!

Care aveți copii de trimis la facultate , mergeți cu ei să vadă și să vedeți și voi unde îi îndemnați, și dacă pare că este un căcat, dați-le feedback de căcat nu copiii voștri pe mână.

Mi se pare amuzant că atât de mulți abandonau facultatea în România sau făceau alta, sau pula mea, o făceau degeaba. Cum pula mea te poți aștepta la altceva câtă vreme te duci ca vita la taiere și dai un examen, nici nu știi unde. Ce proști eram!