Am testat sistemul de garanție și (ne)returnare belgian , la un concert, într-un mod inedit. Nu inedit , ci românesc.
M-a trimis soția să-i cumpăr un pahar de bere 🍺 – iar prin asta vreau să o culpabilizez în ceea ce urmează, sau ceva, deși ideile cele mai proaste în capul meu stau.
Aveau acolo beri la “tap”, “draft” – nu mai știu “come se dice” în românește, dacă nu mai suport berile romulane – la halbă, mă; doar că erau la pahar din plastic din ăla subțire, care se strânge când îl apuci cu mâna și verși toată berea pe tine, înainte să pleci cu ea la masă – ask me how I know! – nu numai asta fiind problema, ci și că avea o culoare neconvingătoare de pișat diluat cu apă, ceea ce probabil și era.
Și am văzut io pe unii plecând cu pahare ce păreau a fi din sticlă ( nu erau, tot plastic , dar mai tare ) cu o bere care avea culoare de bere, numită OMER – sponsorul competiției și probabil la tot ce mai vezi prin Belgia. Nu știu dacă e ceva similar prin România, într-o vreme erau Ursus , aveau ăia reclama peste tot. Habar nu aveam dacă era bună. Încă nu am merge.
Cea mai scumpă – 6 Euro la 0.33. Păi ce, bă, n-am io bani?
-Două, garçon!
Garasonu’ era o fată tânără , presupun că avea 18 ani doar pentru că vindea alcool, s-a uitat la mine zâmbind a tastat acolo pe casa 6 (șaßă)Euro și s-au făcut 14 .
Zic “ia uite la ea, m-a furat zâmbind!” În mărinimia mea, mă abțin de la comentarii cu voce tare și trec peste.
“Lasă, mă, să facă și copiii bacșiș, să fiu io romulan furat de belgieni , că o fi fost și invers vreodată în viața asta, sau în altă viață”, zise calul lui Făt-Frumos și plecă să rumege niște jăratic.
Soția , mai rațională și care nu vede hoți peste tot ( pesemne că nu se uită la mine ) mi-a zis că “poate ți-au oprit garanție să returnezi paharele.
Poate. Să vedem.
Și am văzut și ce și cum. În imaginea de mai sus, pe care nu am înțeles-o atunci, paharele se împerechează cu cardul de pe care s-a făcut plata ( este un tag RFID pe pahar ) și aparatul ăla este ceva cititor pe NFC care se ocupă de treaba asta.
Undeva au niște găuri din alea de băgat sticle , ca și la SGR-ul românesc. Doar că nu emit niciun fel de vouchere.
Îți înregistrează tagul rfid al paharului returnat și plata se face direct in contul tău .
Până aici totul bine, doar că mi-a trecut prin cap ideea – păi, în cazul asta le iau acasă, că sunt interesante. Că dacă le-am plătitără?
Le-am dat soției să le pună în geantă, concluzionând că le vreau și sunt ale mele, că am dat bani!, doar că nu prea intrau – și am mai cumpărat două beri, să îmi fac curaj, sau set de 4 , după cum s-o nimeri, că erau ceva riscuri și mie îmi place redundanța.
La ieșire am văzut că erau două doamne vizoriste și cum nu știam ce-o să zică, am decis să mă afișez cu ele la vedere. Cu ultimele două, pă diversiune.
-Alo,alo, domnu’, paharele, unde plecați cu ele, sunteți român?
Sau ceva de genul, că nu prea înțeleg flămânda alora de la Ghent.
-Stați doamnă, că le-am platit , acuma le ijau acasă! ( Nu știu ce e cu j-ul ăsta, așa am văzut io că baga belgienii prin cuvinte).
-Păi nu, că le returnați la aparat , și primiți bani înapoi.
-Neconvingator, că mie nu prea îmi pasă de bani, doi euro , dau cu ei după câini, ce dacă nu aveți câini. Eu vreau paharele. A deal is a deal.
-Nu-nu, că rămânem fără pahare, dacă pleacă toată lumea cu ele și nu mai avem.
-Păi le refolosiți?
-Ja.
-Bine, mă. Mă duc să le bag.
Și am plecat ușurel-usurel, mă făceam că nu înțeleg.
-Hai-hai, cu curaj.
Ca-ching. S-auzit în cont de abia luni. Trebuia să le cer dobândă, sau degetul mic.
Mi-am făcut curaj când s-a îndepărtat soția destul, că de aia e bine, copii, să ai backup la orice , și de aia au dreptate ăștia când ne spun că suntem țigani, că ceva-ceva tot s-a transmis cultural.
Eu nu mă simt vinovat, dar vest europenii ar putea spune că nu sunt integrat in cultura europeană.
Eu sunt mai medieval în tranzacții, apropiat de folclorul faustian: I bought you, I own you . Nu îmi spui tu pe urmă că îmi dai banii înapoi după ce mi i-ai luat și te-ai folosit pe ei. Dacă vrei să îți vând înapoi paharele, doar la preț dublu, mai ales daca ai nevoie de ele că nu ai de ajuns.
