Americănisme vs. comunisme

Un colț de cafenea pariziană, cu cafea bună, în resort. Ăștia au de fapt două.

Soția îmi zice că doamna care i-a pregătit cafeaua naște luni. Săptămâna viitoare adică.  Lasă că ce concediu medical.

Luni este o dată exactă. Deci cezariană. Nu cred că e treabă de fițe, cât planificare. În 14 săptămâni  se termină concediul maternal statutar și înapoi la muncă. De aia femeile se planifică așa.

Nu. Nu e bine. Nu că sunt socialist.

În timpul comunismului – sanchi socialist, cu drepturi pentru femei – concediul maternal statutar era tot așa.

Și de aia am fost eu copilul cel mare la părinți. Că la prima sarcină mama era în 8 luni și lucra, urca pe coloanele de distilare de la Oltchim.

Un episod de scăpări de gaze,  travaliu spontan,  spital, gemenii au fost declarați “morți la naștere”, pentru că erau afectați și lăsați să moară de foame sau de lipsă de îngrijire, incidentul notat drept avort spontan, iar mama a suferit niște zeci de ani și  n-a primit vreun sprijin pentru asta. Știu că e OK chiar și azi, mă rog, o parte din lume vrea să zică că e OK, se întâmplă, cel puțin dacă citești articolele cu Lindsay Clancy, unde apărarea zice , cu alte cuvinte ”post partum” că e OK să faci avort și după ce au copiii câțiva ani. Oamenii se simt bine în vacanță, la fel și eu, dar oglinda socială ne arată lucruri urâte și încerc să mă uit dintr-un unghi care să nu le expună și să nu ne expună.