N-am fost niciodată la cascada Lotrișor – e efectiv în drumul meu de o mie de ani, pe Valea Oltului, spre Sibiu, după giratoriul de la ieșire din Călimănești, mai mergi un pic și-o iei în sus.
Credeam că nu e cine-știe-ce și nu merită efortul, că e un pic de efort per pedes.
Și, ok, nu e cine-știe-ce, dar merită cât de cât efortul , mai ales vara, când în orașe și satele mai dinjos sunt 30 de grade plus. Acolo sunt sub.
Nu e gratis, e cu taxă de vizitare – 10 lei de persoană, de unde îmi imaginam că o să fim, într-o după amiază de duminică, doar noi 5. Dar nu.
Nu era aglomerat, dar erau așa la 10 mașini parcate și lumea se plimba și se preumbla.
Nu-i nimic comercial, nu-s magazine, sau baruri în zonă – sau nu le-am văzut eu, dar nu contează.
Priveliștea nu e extraordinară, e doar relaxant. Dai 10 lei să bagi vreo 2 kilometri perpedes în sus și tot la fel în jos, dacă te mai întorci. Nu știu dacă te caută cineva.
Eu eram cu treabă că un copil avea nevoie de ceva poze pentru un proiect la școală, la o cascadă și asta era cea mai aproape.
Nu știu care-i treaba la cascada aia, normal că am vrut să ridic drona să filmez io din dronă și astea – nu știu dacă e voie, sunt de la țară, dar nu prea se ridica. Am crezut că e defectă, nu era problemă de restricție de zonă aeriană, era o problemă , din ce mi-am dat seama de percepție de altitudine. Nu-mi dau seama dacă e ceva fier, magnetită prin zonă, sau era GPS-ul bruiat, sau care-i treaba, am aterizat-o , că altfel ateriza ea singură în baltă că pierdea cam 1 m de altitudine la fiecare 30sec – 1 min.
