Lăsă tata televizorul aprins pe una din latrine și fiind în casa lui, regulile lui.
Eu citesc pe telefon, doar ma bruiază din când în când sentimentalisme lacrimate printre sinucuderi și violuri, însă mă opri la ceva reportaj despre una căreia i-a luat statul Norvegian copilul.
E supărată că deși și-a părăsit copilul în spital după naștere că cică avea ceva probleme materiale de rezolvat, s-a întors după el la o săptămână, că gata a rezolvat și își vrea boracul.
Și n-a mers. Că statul Norvegian i-a dat muie și dreptul să-și vadă copilul de trei ori pe an și la revedere!
Și societatea românească se indigneaza în cazuri similare ( nu e primul) , ca statul Norvegian fură copii.
Problema pleacă de la înțelegerea românească a drepturilor asupra copiilor caracterizate de fraza: ” eu te-am făcut, eu te mănânc “.
Înțelegere care e valabilă doar în tarile sărace unde oamenii pot fi sclavii altora, unde copiii sunt proprietatea părinților și în tarile un pic mai civilizate dar nu suficient de bogate cât să includă copiii în strategia pentru vitorul țării.
În Norvegia copiii sunt tot oameni liberi, cu potențial, ei nu sunt în proprietatea părinților ci în custodia / grija părinților care este un detaliu arbitrar, iar părinții sunt favorizați doar dacă e în interesul copilului. Cu alte cuvinte copiii nu sunt ai părinților ci numai născuți de părinții lor, iar ca sa ii crească părinții trebuie sa ii merite.
Dacă nu sunteți de acord stați aci, în România. Unde pot să îmi bat copiii cu cartea drepturilor copiilor în cap, iar dacă vine protecția copilului te poți pișa literalmente pe ei, gen, ar trebui sa ai condiții foarte proaste acasă încât statul sa poată oferi mai bine.
Ca doar aci copiii sunt sclavii părinților.
Are nevasta un unchi stabilit in Norvegia de vreo 20 de ani . Omule casatorit cu o norvegianca,are o afacere acolo. Intr-una din vizitele lor in tara stand la un pahhar de vorba i-am zis ca ne-ar bate gandul la o emigrare si i-am cerut parerea despre Norvegia. Nu m i-a vorbit despre bani,nici despre munca si despre faptul ca poate fi greu pentru ca in final o mana de ajutor ne-ar putea da el daca o sa ne hotaram sa facem pasul asta. Dar ceea ce ne-a zis la modul cel mai serios a fost ca pana a ne… Read more »
Realitatea e ca nu vad cum ai putea eradica complet violența și coericitia fizica din educația copiilor într-o societate doar selectiv. Poate tu crezi ca poți pretinde unui copil sa te asculte din convingere într-o lume în care colegii lui sau el sunt puși la colț la grădiniță pentru aceleași pretenții, sau în care vede alți copii impotrivindu-se și fiind conduși pe “calea cea dreaptă ” prin coercitie. Însă nu poate funcționa așa. Fie ești un stat suficient de bogat /socialist încât sa faci ce face Norvegia și sa te ocupi de problemă în felul lor, fie poți doar sa… Read more »