Am mai scris despre ăsta.
Dacă nu sunteți cumva minimalisti sigur vi se aduna prin casă chestii care își pierd utilitatea, dacă au avut-o vreodată.
De aia îmi place viața la țară. Chestiile în plus le bagi într-un șopron ceva. Când se umple, mai faci un acaret, o aplecatoare. Așa agonisesti. ( ironie)
Firește ca-s obiceiuri futile, pentru săraci, pentru că adevăr va spun vouă. Mobilitatea devine cea mai de preț valoare.
Și încă un adevăr, odată ce faci copii schioapeti un pic la capitolul ăsta. Nu e mare lucru. Poți recupera. Eu lucrez la asta. Lucrez în sensul greșit.
Am ditai mașina sa pot baga toată casa înauntru și sa o iau după mine gipsy Style.
Dacă credeți că exagerez, mașina din spate, chestia aia care arata în poză ca un Golf, e tot un SUV. I spune Qashqai.
Și nu e atât de mică.
Gen :
Am condus mașina “asta” în trei ocazii, până să o am pe asta albă. Mi se părea okish. Acum nu îmi mai încap chestiile în portbagaj la a mea ( a nevestei). Mă îndrept încet încet către van.
Dar nu de asta voiam sa vorbesc. Cu telefoanele și calculatoarele. Ai impresia ca e altfel, ca informația de acolo nu te deranjează. Până când te.
Adevărul e ca trebuie să mă dezvăț de obiceiurile de om sărac. Alea cu ” nu arunc nimic ” nu știu când am nevoie de ele.
E ok, dacă ai chestii statice. Dar nu se împacă cu mobilitatea și cu spațiul limitat. Capătă greutate, devin balast și te costă să le târăști după tine. Chiar dacă sunt informații, doar.
Telefonul ma bântuie de 1 săptămână ca mai am doar 25% liber din 16 giga ( memoria internă) și capătă lag. Am.si card de 32 de Gigabytes. Dar e vorba de programe. Prea multe. Ma chinui sa le scot. Dar nu ma mai pot despărți de ele deși nu le folosesc. Că pe unele am dat bani.
Ca pe audioghidul asta pentru Luvru, pe care l-am folosit 15 minute,prin Luvru. Și pe care am platit 3 euro întregi.
Ca un Hagi Tudose ce sunt, aș vrea să le mai găsesc o utilitate ălora 3 euro.
Nu au. Și risc să îmi încetinesc toate aplicațiile care concurează acum pe resurse din indaratnicia mea.
Am crescut sărac și nu pot scăpa de asta.
Oricât mi-aș urla în ureche singur “Let go, nigga!”. Nu pot. Și ma doare. Ca și cum mi-aș da singur cu ciocanul în degete. Experiența arată că cei mai câștigați și mai eficienți sunt cei care renunță la balast. Joc un joc pierdut din design deja. Din designul lumii în care trăim, unde valorile materiale au devenit atât de perisabile. Progresul, domnilor, de toate felurile, erodează valoarea muncii, subminează valoarea oricărui material acumulat, fie ca e în forma fizică fie informațională.
Ca să înțelegeți, dacă ai filme furate de pe net și le ții pe cduri ( nu vă uitați la mine, eu sunt un cetățean onest, da?) , sunt futile. Cdul e obsolete, unitățile optice devin la fel. Formarele de stocare ale filmelor ăstora se depreciază. Pentru a le folosi ar trebui recopiate pe diverse medii, din timp în timp reencodate. Costuri.
Pentru ce folos…
Aș vrea să fiu un clasic. Dar clasicismul e demodat.
Vreau doar să spun că te costă proporțional mai mult să muți o bucată de lume decupata, dintr-un loc în altul decât să muți un punct.
Și astea doar pentru confortul psihic.
Confortul psihic e bun, totuși…
feel like
