Legea adopției semnată de președinte se traduce așa :
Băh, avem nevoie de copii, da’ cine ii face ( vezi modificarea indemnizației și concediului de creștere a copilului) iar pe ăia făcuți deja cine ii crește?
Înțelegeți acum de ce nu e ca în Norvegia? De ce nu îți ia nimeni copiii nici dacă joci fotbal cu ei? Pe post de minge, zic.
Că ce dracu’ să facă cu ei. Nu îi vrea nimeni, iar care vrea, îi vrea de mici. Există explicații și nu intru eu acum în detalii că de ce.
Eu nu aș adopta deloc copii și nu aș fi adoptat nici dacă nu i-aș fi putut avea pe ai mei. Nu-mi trebuie. De ce să se bucure alții de futut, iar eu să le cresc sămânța proastă de oameni cărora le lipsește gena responsabilității și multe altele. Știu că nu așa funcționează în detaliu ereditatea, evoluția și educația dar nu imi pasă.
Doar că nu e vorba de mine aici. Pe alții ii mănâncă în cur și nu pot dormi noaptea, nu găsesc sensul vieții doar pentru că nu au copii. Găsesc asta manifestarea unui comportament instinctual, o educație deficitară, să permiți hormonilor să decidă pentru tine dacă ești femeie, etc.
Dar nu e treaba mea că nu le cresc eu copiii. Sau?
Cum spuneam copiii mai mari, care deja vorbesc, etc, sunt greu adoptabili din mai multe puncte de vedere.
Prin urmare statul te plătește să crești copiii gata făcuți. Nu e mult 1700 de lei. Dar la țară, sau în orașe defavorizate suma asta e ceva. Nu e pentru aia care își permit să dea 5000-10000 de euro pe tratamente de făcut copii, pachete cu înseminare artificială… Ăștia nu vor copii gata făcuți și trecuți de bebelușie (să știți că asta e partea care cere cel mai mult timp și nervi, pe de altă parte s-ar putea să conteze cum se dezvoltă copilul în anii ăștia mai mult decât în alți doi ani, deși nu rămâne cu amintiri).
Legea nu e, în sine rea. statul subvenționează oricum creșterea copiilor ai căror părinți ii cresc cu indemnizație fără plafon, e echitabilă și asta în aceeași logică . Nu e viziunea mea, nu imi place nicicum, dar statul socialist are nevoie de copii de oameni săraci. De fapt, statul de orice fel are nevoie de copii și punct. Așa că trecem peste.
Și o să îmi urle unii chestii cum că “ia zi-ne bă, tu nu ai primit indemnizație pentru copiii tăi?
Bă, nu prea. Sau, mai light așa. Că la primu’ prin țara asta nu prea se făcea carte de muncă mai ales când ieșeai de pe băncile facultății și plm. Dar nu am murit din asta, nici nu m-a oprit să am copii, nici să îi cresc în condiții mai bune decât media. M-a motivat și a ieșit binișor până la coadă. Nu mă plâng și nici nu le port pică ăstora care iau.
De altceva mă plâng.
E la liber să fuți copii și să îi abandonezi fără responsabilitate. Și avortul e la liber. Dar nu pentru toți la fel. Eu dacă părăsesc copiii, nevasta included, sunt obligat la plata, altfel pușcărie, că cică abandon familial.
Dacă însă ne hotărâm amândoi cum că dă-i în pula mea de copii,viața e mai mișto în doi, ( da, sunt sarcastic, unii sunt săraci, nu-și permit, ce-mi pasă; muie lor!) dau copiii la stat și pace. Fără obligații! Trai neneaca.
Sigur, dacă copiii mei ajung la stat indifernet de vârsta în secunda doi sunt adoptabili, că au culoarea potrivită, educația potrivită și nu trădează faptul ca omul se trage din maimuță când te uiți la ei. Că d-aia am și zis că eu nu aș adopta vreodată copii. Am și eu standarde minime. P-aici pilanoi nu găsești mulți Stivi Jobși dați înspre adopție.
Treaba e că nu prea mi se pare potrivit. Pula mea, pentru o amendă de circulație ești urmărit 3 ani cu poprire pe conturi și venituri, în general teroare de la anaf.
Dacă lași copii în grija statului, nimic, e totul ok, suntem chit.
Ia cere niște bani lunar și ai să vezi cum crește brusc vânzarea de prezervative.
Asta e în contrast cu faptul ca statul are nevoie de copii 🚸, dar are statul nevoie de orice copii? Nu vreau să fiu acuzat de eugenie și rasism că poate îl supăr pe Cioloș, motiv pentru care am să las întrebarea aici.
