Tot mai multa lume sustine cauza ”Brâncuși e al meu”. Citiți aci dacă nu știți detaliile și le vreți.
Deci , care e treaba?
Un nene a cerut retrocedarea sculpturii ăștia din patrimoniul național , pe motiv că a cumpărat-o de la Brâncuși prin 1911. Bun motiv, de aia i-a fost și dată înapoi, presupun. Pe lângă faptul ca e o hidoșenie sinistră, dar na, aprecierea asta ultimă ține de gusturi, iau eu nu am fost educat în spirtul aprecierii artei plastice. Sau , ok apreciez, dar consider ca 11 milioane de euro pe un bolovan e un pic cam mult. Cam cu 10 milioane si jumatate mai mult decât cred eu ca ar valora maxim-maximorum , cu tot cu pupatul în cur al lui Brâncuși. Dar accept faptul că alții ar putea avea altă părere, dimpreună cu bani mai mulți, și că ar putea fi dispuși să plătească sume mai mari. Doar că nu i-am văzut interesați, nu?
Nu am să mă leg de faptul că, bă, ce de lucruri mai bune ar putea să facă statul de banii ăștia. Când te uiți cum se ridică mândră Catedrala Mântuirii neamului e clar că un asemenea argument e invalid.
Dar mă tot întreb cum s-a ajuns la suma asta. Pe site-ul de mai sus zice că:
Preţul pentru achiziţia operei “Cuminţenia pământului” a fost negociat de către Ministerul Culturii și actualii proprietari ai statuii, moștenitorii inginerului Gheorghe Romașcu.
Nu pot să nu mă întreb cum au decurs negocierile ăstea, iar în mintea mea diabolică se dezvoltă un scenariu , gen nenea ăsta s-a trezit că are și el o relație la ministerul culturii și s-au gandit ”bă, cum să facem și noi un ban cinstit pe spinarea proștilor?”, gen ” am și eu opera asta de vânzare, facem și noi de un ciubuc mic?”. Mă gândesc că ministerul culturii putea foarte bine să îi dea 5 milioane, ăia de-i pune statul, și ăla să-i bage în geantă liniștit , altfel , dacă crede că ia mai mult pe piață făcea o licitație.
Dar nu, nu merge așa că dacă se ginește careva ca e combinație , vine DNA-ul imediat și îl salta pe ministru , sau secretarul de stat care a negociat asta. Așa că trebuie să o facă pe bune, gen ”hai, bă, cere și tu mai mult”, să pară că n-avem de unde, să întrebăm și publicul. Dacă faci o campanie de PR suficient de mare și implici destulă lume , nu mai crede nimeni că e aranjament , ba chiar ridici prețul cotrofelniței ălia la ”adevărata ei valoare”.
Mai ales că românul e snob . El ar cheltui sume exorbitante pe simboluri neînțelese , dar n-are , că e sărac. Dar așa . la o chetă merge , bagă o fisă și simte că a contribuit la ăl mai mare act de snobism.
Radu compară acțiunea asta cu cea de la finele sec. XIX organizată pentru ridicarea Ateneului Român ( unde nu am fost niciodată, deși stau prin București de 14 ani). Bă, dar nu e! Deloc. Aia era o loterie , d-aia s-a și înghesuit românul , că era cu ”câștig”. Acum văd că e doar cu pierdere și tot sunt amatori.
Tot Radu zice că dacă o ia vreun privat o duce acasă și n-o mai vedem. Mai întâi să-l vedem pe ăla care aruncă banii aștia pe măgăoaie, iar apoi zic că e cam mare suma asta, doar ca să ne delectăm privirile cu ea. Strict din punct de vedere cultural de 11 milioane de euro poți plăti o duzină de artiști contemporani, români , d-aștia necunoscuți și muritori de foame să facă timp de câțiva ani pe bandă rulanta sculpturi , picturi la fel de proaste sau mai bune cât să umple un muzeu întreg , să avem la ce ne uita și sa ajutăm niște oameni de arta în viață , nu să lustruim imaginea unui ilustru…mort și să umplem buzunarele unuia care a obținut o retrocedare, iar acum îl cam încurcă prin debara.
Banii voștri ( și ai noștri , aia de la stat ) , aia e, faceți ce vreți. Dacă vreți să cumpărați o bucată din Cumințenia Pământului de…cum îl chema pe ăsta?
-Brâncuși?
-Belești pula că știuși! – trebuia să fac gluma asta de șantier.
Maestrul zicea că :
V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit şi mai săraci şi proşti
Normal, coaie, la câți bani trebuie să băgăm în mizeriile făcute de el, cred și eu.
