Gimnastica și circul

Din ciclul educația și violența.

Am citit viralul ăsta pe republica.ro. Pe scurt  e despre Maria Olaru, nu stiu cine e, dar vad ca ceva campioana la gimnastică, care descrie in cartea ei – ”Sinceritatea incomodă” , cum o bateau antrenorii de gimnastică.

Înțeleg eu cam cum vine asta cu incomodul că încă nu mi-am terminat articolul nr. 2 din seria Educație și violență , deși au trecut 10 ani , deși nu îl scriu pentru bani , nici ca să mai fac rău cuiva, că a trecut vremea aia , ci mai mult e descriptiv . In fine…

Mai întâi de toate să îi mai trag o muie lu’ Cetepulea, că e un prost și un prefăcut, ca de obicei, din ce citesc de la el recent. Pula mea, a îmbatrânit moșul, ce să îi ceri.  Citez din  articol:

Dezvăluirile ar fi fost incomode dacă erau făcute pe vremea când Maria Olaru era o gimnastă adolescentă, nu acum. Asta se întâmpla după căderea regimului comunist, în anii `90, prin urmare, Maria îi putea spune mamei ei, putea să reclame la Protecția Copilului, la Poliție, să se adreseze presei pentru relele tratamente la care erau supuse ea și colegele.

Am subliniat partea importantă . Iar acum urmează : Bahahahaha, să ce, mă?  Protecția copilului, poliție , presă ? În anii 90? Cărei prese, bă, CTP? Presa aia infectă din care făceai și tu parte și pe care vă juca sistemul ca pe mapeți? Beși mă, în pula mea, cu mizeriile ăstea. În anii 90 puteai să sugi pula și tu și mă-ta  cu un elan mai ceva ca în anii comuniști 80, să zicem.

Nu-ți convenea rețeta de făcut performanță la circul numit pompos gimnastică, muie și la gară!  Te duci frumos acasă, după ce ți-ai pierdut dracu știe câți ani până atunci  muncind să faci performanță ( nu mă întrebați de ce , sigur că trebuie să existe și părinți handicapați) și îți iei viața de la capăt făcând altceva, dacă ești în stare. Cum au făcut unele pe care le știu. Iar antrenorii continuau bine mersi să facă palmares. Nu stricăm noi succesul unei națiuni că  nu-i convine Mariei Olaru ”tratamentul”. Ea e doar material de medalie, nu-i convine –  e concurență pe post. Medaliile se pot atârna și pe alte gâturi frânte, nu e musai să fie al ei.

Da, problema reală e faptul că sportul ăsta olimpic există și că cineva se uită la el. A scris  piticigratis o părere oarecum pertinentă despre asta .

Practic e un circ, doar că nu cu animale, ci cu oameni și într-un cadru mai elevat . Cum se dresează animalele la circ? Exact!

Da, toată lumea știa atunci de asta: și aia și mă-sa și antrenorii și sistemul și chiar si ziaristul CTP și nu te băga nimeni în seama  dacă ”te lamentai” pentru că se știa că  ”bătaia e ruptă din rai”. Aia era regula și e stupid să crezi că în gimnastică era altfel.

Da, prin liceu, deja anii 98, am fost la o lecție de karate unde senseiul pulii mătura cu tine pe jos și cerea respect. A trebuit să închei mai devreme și să-i spun că îmi bag pula în karatele lui, dacă se atinge de mine îl aștept cu niște băieți cuțitari și bâtași și să ne arate el pe urmă demonstrație pe stradă și am plecat acasă, că nu era genul ăsta de sport de mine.

Și am fost apoi și la o lecție de box și era la fel, doar că antrenorului de box nu-i puteam spune la fel , că era el mai golan și știa mai mulți bătăuși decât mine și dacă se supăra, probabil că venea și acasă, mă lua din pat și-mi futea o mamă de bătaie ca să țin eu minte și să-l respect. Așa că am plecat pur și simplu cu coada între picioare, convins că învățasem oricum destulă bătaie prin școală, nu trebuia să mai merg la cursuri particulare și să dau bani pentru asta. Ba trebuia, dar asta în articolul de care spun că nu l-am terminat încă.  Că, da, din păcate, nu am fost nici eu mai inteligent decât sistemul.

Pe scurt ,așa era peste tot, în pula mea, în anii 90. Îți luai în foanfă și la orele de educație fizică la școală, ce vorbim noi de gimnastică, și puteai să te impui doar dacă știai niște golani, sau vorbeai cu tac-to să vină ”sa vorbească” cu profesorul , eventual  să aducă vre-o doua smetii peste bot în conversație. Asta în cazul în care tac-to nu te ”corecta” puțin pe tine că ”nu ești cuminte” și ”faci tu ceva”, ”nu te bate ăla degeaba”.

Ce e interesant e că noi nu am ieșit bine din peșteră  AZI și procentul de oameni care se cacă în curte e încă mare, dar ne văităm acum că în anii 90 se facea educație cu parul, ba tâmpiți precum parșivul de la republica mai au și tupeul să pună problema la modul că eram liberi să ne plângem că erau instituții.

Asta e enervant. Ca muiștii ca ăsta vor să rescrie istoria, vor să spună că numai pe timpul comunismului era așa, că comunismul purta vina, ca după era democrație și civilizție și puteai să faci căcatul praf. Și țin cu tot dinadinsul să nu ne atingem de gloria unor circari, ce-și spun antrenori și pedagogi și au autorizații de cadre didactice , că nu e frumos , am avut ocazia s-o facem atunci când eram șantajati și oprimați și futuți în cur din orice poziție, acum nu e voie , nu se pune.

Așa e , mortul de la groapă nu se mai întoarce, dar hai, măcar să scriem istoria corect, acum că nu ne mai amenință.