După ce m-am întors din vacanță tot îmi este lene să pun cap la cap cuvintele și pozele in câteva texte. Și stau ca un leneș care este, cu telefonul plin.
În ultima zi de “plaje” ( ca să parafrazez un amic) citeam la Eftimie, că litoralul romanesc old-school merită redescoperit.
Ăla neinstagramabil, ăla cu șnițele de cartofi și ciorbă, zice el și adaugă că și ăla cu apă mică unde nu are lumea tupeu să se cace .
Mereu am râs în barbă la chestia asta cu românii care se pișa și se 💩 în mare. Așa e, dar și străinii sunt sigur că se mai eliberează în natură. Sigur că intr-o proporție mai mică. Și asta e toată treaba. România parca avea cam 230 de km de plajă în care să se cace și să se pișe timp de 3 luni pe an circa 18 milioane de oameni needucați ( exagerez, că nu vin toți la mare, unii sunt prea săraci și pentru Jupiter toamna ).
Altfel stă treaba când ai sezon de 6 luni și mii de kilometri de plajă cu intrând lung, puțin abrupt. Oamenii sunt mult mai rari, statistic, proporția de cacati plutitori pe care ai șansa să îi vezi e mult mai mică .
Dar omul se bucură că i-au lăsat aia minibarul gol și poate să își pună berea din supermarket, ca să nu plătească o avere. Știu că e un text comercial pentru Ciuc și e scris bine, față de ce văd în rest.
Dar, na. E o exagerare. Și totuși nici nu-mi trece prin cap să-l combat cu ceva. O iau ca pe un “nu te caci în gusturile omului”.
Ce să zic? Bine, bă, Eftimie. Cum zici tu, na. Noi, astilaltii suferim prin străinătățuri, ce să facem.
Ne descurcăm și fără ciorbă și sarmale, deh.
Da, sunt un arogant și nesimțit, știu .
