[stextbox id=”black”] Q:Cât durează până dispare o legendă urbană? Sau rurală?[/stextbox]
Până acum absolut orice român a auzit-o pe aia cu românii care pe vremea lui Ceaușescu aveau tancuri cu laser, ”de n-avea nimeni așa ceva”, că de aia nu au intrat rușii cu tancurile peste noi in 1968, că le-au topit românii tancurile.
Ok, trebuie să recunosc că inițial am halit-o și eu pe asta direct, pe nemestecate, dar aveam 10 ani. Între timp mi-am revenit, am ajuns la pubertate și am început să-mi pun întrebări.
Băi și eram sigur că mai există oameni care încă cred abureala asta – să-mi bag picioarele dacă nu am o stimă maximă pentru ăla care a avut ideea zvonului ăsta la momentul oportun și pentru echipa care a condus manipularea. Așa ceva! Au trecut 30 de ani, coaie. Aproape ca mă gândesc că trebuie să fie real, că nu se poate să se înșele atâția oameni.
Până când vezi cum se desfășoară lucrurile și cum gândesc oamenii.
E la mine un nene foarte mișto și foarte cool, care îmi montează un calorifer. Priceput omul, a lucrat, înainte de pensie , pe-aici prin jur , la fabrica de tancuri. Serios, e o fabrică de tancuri ( acum doar repară) în apropiere și serios, omul a lucrat acolo. Ca mai toata lumea care a fost pe aici pe aproape în perioada aia.
Nu, nu l-am întrebat nimic, că am alte treburi acum. Dar mă întreabă dumnealui:
-Se mai fac tancuri aci la ăștia?
-Nu cred. Din câte știu, doar repară. Dacă le fac, nu știu pe unde le scot că eu nu am văzut niciunul nou.
-Aici se făceau tancuri medii, pe vremuri, foarte bune. Am lucrat eu aici.
Dau din umeri. Nu se cade să-i spun că tancurile sunt ușor depășite acum, cu siguranță ălea de aci și părerea mea despre arme. Că am treabă. Dar zice:
-Aici se făceau tancuri cu LASER (frate!), le topeau pe ălea rusești.
Zic, hopa, am găsit sursa tancurilor cu laser, să investigăm! Și dau să întreb, dar continuă:
-Se făceau atunci, dar acum nu mai au laser.
Nu mă abțin:
-Le-ați văzut?
-Era o armă secretă, cu laser.
-Da, dar le-ați văzut?
Intenționat evit întrebarea ”de unde știți?”.
-Nu. Dar să-i întrebi pe ăia care au vrut să intre peste noi în 68 și li le-au topit pe ale lor cu laser.De ce crezi că n-au intrat rușii peste noi în 68?
…Aici m-a prins. Chiar nu știu , și aproape că-mi pare rău că n-au intrat. Trebuia să fi intrat și să terminăm dracului cu mizeria asta .
Deci ai lucrat acolo, nu le-ai văzut, n-ai văzut nimic care să conteze ca observație, însă te bazezi pe faptul că știi că le-au văzut ăia care probabil au murit că li s-au topit tancurile. De fapt, că ți-au spus ție alții că așa a fost, deși ăia care ți-au zis probabil că nu au văzut o fabrică de tancuri , poate niciun tanc, în toată viața lor.
N-am zis nimic. Omul, altfel e ok, îmi place cum lucrează și e remarcabil de sociabil – zice asta un personaj nesociabil . Nu pot să-l supăr, că poate îmi curge apă din calorifere.
Ăia de la care am cumpărat apartamentul tot la fabrica de tancuri au lucrat. Desigur, ălea cu laser. Nu au văzut vreunul, ca era armă secretă, dar cu siguranță le-au fabricat, că de aia nu au intrat rușii peste noi.
Recunosc că m-a fascinat mitul ăsta de când aveam 14 ani și mi se părea ceva în neregulă cu faptul că românii dracului aveau laseri din 68, în timp ce de-abia fusese inventat ”oficial” în 1960. Dar nu ăla de topit tancuri, sau măcar de făcut o operație, ci ăla de laborator, ”proof of concept”-cum s-ar zice. Cum dracului se face că toții tăticii fizicii cuantice, necesară pentru a putea descoperi chestia asta, erau ba-n Germania, ba-n US, niciunul la noi.
Dar noi topeam tancuri.
Iar acum sunt atât de aproape de sursa tancurilor cu laser și totuși nu le găsesc. Într-o zi am să dau buzna la ăia, sper să nu mă împuște, mă duc direct la responsabilul de la magazie , sau la ăla de se ocupă de arhivă, la care nimeresc primul și îl iau direct ca din oală:
-Vreau să văd acum tancurile cu laser din 68! Sau planurile de la laser! ACUM!
Realist, îmi dau seama foarte clar că multă vreme de-acum încolo o să câștige alegeri și orice combinație, d-ăstia d-ALDE PSD și care mai sunt și probabil că majoritatea râde și găsește incredibil că unui partid i-ar fi dificil să strângă 200 000 de semnături, dacă ar fi pe bune, ca să participe la un rahat de alegeri democratice, cică.
Absolut normal dealtfel, atât timp cât lumea își așteaptă încă LandRoverul la care s-a înscris cu comentariu pe facebook. De ieri până azi , încă 20 000 . Nu ai cum să bați asta cu nicio rațiune.
