Ce-am văzut în Mallorca

Eu i-am zis nevestei că nu e o idee bună să facem trei insule într-o singură vacanță.De fapt, nu i-am zis, că fiind alegerea ei anul ăsta nu mi-aș fi permis să fac și mutre pe banii ei, dar vorba e că până termin eu ce-am de zis vine vacanța cealaltă. Mno, am și alte lucruri de făcut.

Cum spuneam, am stat în  Can Piqafort. Acolo am ajuns prin Portul Alcudia, venind din Menorca.

Din Alcudia sunt vreo 15 km și puteam lua taxi – de fapt, așa ar fi trebuit să fac- dar eram setat pe modul ”testează limitele zgârceniei!” așa că am intrat frumos pe site-ul TIB( știam deja de la soție că e linie de autobuz și cam cât durează transferul)  și am verificat ce autobuz mă duce în stațiune. În zona aia sunt autobuzele 3XX. 352 merge în Can Piqafort. Biletele sunt ieftine ,1.8EUR pp.

Autobuze sunt cam de oriunde până oriunde, pe rutele scurte mai dese, pe cele lungi mai rare.

Au aer condiționat și cam trebuie să îți pui centura dacă stai jos, sau să îți faci cruce cu limba dacă stai în picioare că șoferii conduc ca niște descreierați, de nu zici că sunt ”rudă” cu ăia din Menorca.

Și fură la rest, sau nu îți dau bilet, dacă nu ești pe fază – faze d-ăstea de milogi de nu mai vezi nici în România de ceva vreme. Eu nu am mai văzut recent. Iar când vă spun asta nu e din auzite. Nu, mi s-au întâmplat mie , că inițial am crezut că nu merită să număr mărunțiș în fața șoferului, dar am observat că făceau asta repetat și lumea deja știa și le mai bătea obrazul. Dar nu aveau.Obraz. Rest aveau, dacă voiau să și dea corect.

Acu, problema în Alcudia e că stația de autobuz nu e în portul de feriboturi, ci mai aproape de ăla de yahturi. Cum s-or gândi ăștia, nu pot să-mi dau seama: ceva de genul ”ăștia care parchează yahturile aici siguuur iau autobuzul, hai să le facem stație aproape, ăia care vin cu feribotul sunt bogătani, să ia taxi dă-i în sânge!”  Da-da! Clar,am băgat 1 kilometru pe jos cu trolerele după noi de zici că eram pe curent, nu alta 🙂 .

Portul e mișto și blocurile și laguna și straduțele, totul e curat și dichisit. De mâncat am nimerit într-un loc scump și nașpa în ceea ce mă privește. Mi s-a părut dubios, am cerut, standard, paste bolognese , cam cum ai lua piept de pui la grătar într-un loc unde nu ai încredere în altceva că bolognezele nu am întâlnit încă vreun bucătar să nu știe să le facă măcar decent. Până la ăștia, evident.

Can Piqafort

Cum am zis și despre hotel, cred că există locuri mai bune pe insulă unde să-ți faci vacanța, sigur există , că am văzut parte din ele – nu, Palma nu e ăla mai bun! – dar nu e rău pentru un anume tip de vacanță. Nemți și englezi , mai bătrâni decât ăia din Menorca- asta ar trebui să spună tot. Glumesc, am văzut și tineret, chiar indexul la gagici era un pic mai înspre bine decât în Menorca – nu știu dacă am voie să spun așa ceva. Văd eu reacțiile, pe urmă.

În prima zi eram un pic dezorientat despre ce-ai putea să faci acolo și mă uitam ”unde-o fi vere Europcarul ăla ” sau ”La ce oră e mâine autobuzul către Palma ?”.

După o tură pe faleză și printre plaje se deschid câteva perspective. N-am văzut chestii spectaculoase – bine, exclud faptul că, venind din România mi se pare spectaculos să vezi plaje curate, turiști simțiți și chelneri cinstiți, altfel nu e nimic remarcabil. Spun asta deoarece am ajuns acolo influențat și cu așteptarile ridicate de plajele din Menorca. Au si un port de yahturi cu multe, multe bărci, dar mai multe sunt în Alcudia , sau Palma – normal.

 

Port Can Piqafort
Port Can Piqafort

Și totuși se mănâncă bine și ieftin, comparativ cu Menorca, comparativ cu alte locuri de pe insulă. Cam asta e tot ce pot să spun, plus  grupuri , grupuri de femei din piatra , modelate prin 70-80 de un nene al cărui nume nu l-am reținut.

N-arată rău.

Palma

Aș exagera să zic în stilul meu caracteristic că e o mizerie de oraș. Nu e. Dar e cosmopolit, aglomerat, nu mi se pare potrivit pentru o vacanță la mare. Ziua te sufoci în fum de mașini.

Absolut deosebită e catedrala , pe care am vazut-o de la distanță, n-am avut răbdare s-o vizitez, în rest e un oraș drăguțel, dacă nu trebuie să respiri sau să stai în trafic acolo.

Iar clima e dubioasă. Trecut de jumătatea lui septembrie și în oraș la ora 11:00 erau 39 de grade Celsius, 39 am zis! La 15:30 erau maxim 18 și începuse ploaia bine.

Am fost de două ori, într-o zi cu autobuzul din Can Piqafort care face cam o oră. Atunci am bântuit un pic mai mult prin oraș, am văzut portul ( căutam un Europcar 🙂 ) am mers la acvariu și cam atât.

A doua oară dimineața devreme când plecam înspre Ibiza cu Feribotul, era Duminică și am văzut fața aia mahmură a orașului, cu lume plecând beți cruce din cluburile de pe faleză, sticle sparte pe jos la greu de mi se rupea trollerul în ele , miros de pișat și de vomă, urlăte și zbierăte de bețivani , oameni trași pe nas, mașini parcate/ abandonate pe aiurea (tăia poliția amenzi).Distracție maximă, ce mai!

Acvariul

Se ajunge cu nu știu ce autobuz de la stația centrala din Palma , am uitat, deh, a trecut mai bine de o lună. Biletul e 1.5 EUR pp, se ia de la șofer.

Ajung acolo, mă dau jos din autobuz, si nu știu ce postam pe facebook/instagram ,când aud nevasta că zice ca ne costă 24 de EUR de persoană.

După ce îmi repornește inima și crește presiunea sângelui la loc nu pot decât să exclam : Câtîîîî?

Răspunsul vine sec  și dictatorial ”Luăm!Luăm!” așa că mă vâr înăuntru și bine fac , că mi s-a căscat gura de-mi dădeam cu genunchii în mandibulă la ce-am văzut acolo. Să nu exagerez, am mai văzut eu d-ăstea destule, dar la televizor . În fine , am uitat și de bani și de tot, acvariile sunt mari, unele imense – cum ar fi ăla cu rechini ( 8 milioane de litri de apă), altele te uiți la ele ca la televizorul 4K. Da, trebuie să-ți vinzi un rinichi, sau un ochi , dar cu celălalt merită să te bucuri de priveliște. Cred că e un ”must see” pe insula aia.

Ce să spun eu mai multe, dați și voi un ochi la poze. Arată mai frumos de atât.

dsc_0843 dsc_0839 dsc_0837aquariumpalma1

Mai departe pentru ultima zi am închiriat o mașinoagă, Audi A1, să mă bucur de restul insulei. Aveam eu planuri mari, dar deh, erau unii cu un eveniment pentru bicicletiști, Iron Man, care rezervaseră insula pentru ei în ziua aia iar eu nu am știut. Motiv pentru care nu am putut să mai ajung la plaja Formentor. Mama lor de hipsteri! Se pare că de la anul nu e mai ține, aplauze!

330kmmallorca

Guvernat de restricțiile de circulație, de ploaie și de agenda nevestei am plecat cu viteză spre

Es Trenc, Ses Covetes

Cum mergeam eu spre Es Trenc si aproape am rămas înțepenit cu mașina pe străzile din Inca vedeam, așa, munții semeți spre nord vest și zic într-o doară – ”acolo vreau eu să conduc, nu în pustietatea asta”. Peisajul în partea de Est si Sud-Est e cam mizer așa.

Ajung, în final la Es Trenc, după ce traversez insula, doar ca să văd mașini parcate la circa 800 de metri de plajă. Zic, WTF, de ce or fi parcat ăștia tocmai aci?  Dau înainte cu rabla, ca un ignorant ce sunt , ajung undeva aproape de plaja , la circa 250 de metri și văd o parcare păzită. Zic, să vedem cât e aci, dau să parchez , vine un nene care ne spune că parcarea e 20 de EUR, dar că ni se deduce din costul mesei la restaurantul lor, dacă mâncăm acolo.  Mă, 20 de EUR e cam mult, faptul că ți se scade din plata la restaurant nu e rău, o face atractiv , dar habar nu aveam daca restaurantul lor e demn de a mânca acolo, că nu știu unde era exact. Zic, nu risc, am întors și am  parcat acolo unde parca toată lumea, m-am întors înapoi pe jos, am găsit pe urmă și o parcare cu numai 7 euro, dar nu eram handicapat să mă întorc iarăși să iau mașina, că era înghesuit de d-abia aveam loc cu chichineața aia .

Și bine am făcut, că plaja nu era deloc ce căutam.

Adică, decent, dar cam atât. Venea lume în disperare, nu înțeleg de ce. Marketing.

Nevasta zicea că mai e ceva către Palma, Calla Pi și nu mai știu ce, dar de-acolo venea un nor de ploaie, de-am zis, no way, ne întoarcem înspre est, dar mai pe plajă așa. Și am plecat spre Porto Cristo, dar nu am ajuns că ne-am oprit să căutăm Cala Romantica. Am ajuns pe aproape,

 

La Calla Mendia, care este mișto, mai mișto decât unde am fost înainte.

Am stat un pic , am făcut 2 poze,am băut un cico și uitându-ne la vreme, am abandonat vizita la Porto Cristo și am plecat iarăși de-ac curmezișul insulei să conduc în munții ăia, cum visam eu dimineața. De fapt voiam să ajungem în Sa Calobra și cu puțin noroc în Formenter, după ce pleacă biciliștii acasă.

This slideshow requires JavaScript.

Și-am luat-o, nene, înapoi prin niște ploi de curgeau șiroaie șiroaie pe lângă asfalt, se formaseră pâraie de aluviuni, și părea că apa le spală la vale și casele cu pereții din piatră maro.

Când s-a potolit ploaia, ajuns aproape de munte am oprit să fac două poze și să evaluez traseul pe care avea să mă-ncumet.

Către unde mă îndreptam, adică. Am zis un  ”vai, mie!”,  în sân , ne-am suit în mașină și-am plecat încrezător înspre furtună.

Dumul înspre

Sa Calobra

începe cu un urcuș pe munte frumos, pitoresc, care mi-a plăcut până am ajuns la un tunel de vreo 2-3 kilometri. Nu că aș avea rău de tunel. Voiau ăștia taxă, 5 euro. De dat bani am un rău teribil, mă ia cu leșin.

Aproape că i-am zis nevestei că-mi bag picioarele și că o luăm pe drumul fără tunel, care cred ca era mult mai frumos, dar unde aș fi mulinat vreo 20 de km ca să traversez muntele ăla. Bine, ignor că aș fi consumat benzină de mai mulți bani și timp grămadă, de care n-aveam, dar ar fi fost frumos. În fine, cum timpul mă are pe mine, am plătit creițarii și-am dat galop. Bă, aproape că mă luase cu spaimă și cu dor să văd lumina zilei, că nu se mai termina abominația de pe subt munte.

Iar când am ieșit a început un fel de drum de munte de-adevrătelea. Transmontania îi zic ei, parcă. Un fel de Transalpina, sau Transfăgărășan așa, dar mai mișto. Ăia de la Top Gear firește că au fost plătiți, sau drogați , să zică că Transfăgărășanul e cel mai mișto.

Dupa vreo 15 km de urcat  prin zone superbe si dupa ce am trecut printr-un tunel mai mititel am ajuns la o intersectie de unde mai sunt parca vreo 13 km de mulinat pana la mare, mai frumoși decât primii.

Aproape de 6 seara am ajuns, în sfârșit acolo. Am găsit o parcare amenajată frumos, cu plată, costa de zici că dădeai telefon international, nu că parcai acolo. 4 cenți pe minut!

Alearga, Lola, alarga! Am coborât din mașină în fugă, mi-am înșfăcat aparatul foto și m-am dus tot într-un galop, ca apucatul, doar ca să apuc să ajung la plajă până mi se termină banii :).500 demetri mai lungi ca niciodată, n-am mai scos demult așa timp bun la mers pe jos. În 15 cenți eram deja acolo.

Peisajul e plăcut merită banii.

This slideshow requires JavaScript.

Partea frumoasă se dezvăluie după încă un tunel de mers pe jos.

Pozele în care apare femeia sunt ăle mai reușite, dar p-ălea nu vi le arăt.

Aș mai fi stat eu , dar a  venit noaptea și să  iau drumul ăla printre munți înapoi pe întuneric nu era chiar cea mai  mișto provocare, așa că m-am mai uitat de câteva ori înapoi, mi-am adus aminte că parcarea e pe bani mulți și am luat-o iar la trap, cu gând că poate ajung și la Formenter. Gândul a rămas…

M-aș mai întoarce aci vreodată. Cu siguranță.

Și mai e și Ibiza. Dracu știe când am timp să-mi mai aduc aminte și de aia.

 

One Reply to “Ce-am văzut în Mallorca”

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.