Depășiri: Greșeli umane.Act ratat

Greșeli pe care le detest și care mă fac, în general, să mă urăsc că nu-s mașină. Din fericire nu mi se întâmplă des.

Clipul de mai jos nu este unul de genul celor care apar pe trafictube, sau în alte locuri, în care autorul încearcă să arate că ”ce proști sunt unii, bine că sunt eu deștept”. Mai degrabă invers.

Preludiu. De obicei îmi ia 5-6 secunde să efectuez o depășire. Uneori mai puțin, dar 5-6 e estimatul. Dacă consider că mi-ar lua mai mult nu prea mă mai angajez în depășire ( daca nu-s două benzi pe sens, unde vorbim oricum de devansare, e altceva).

Nu mă mai angajez în depășire pentru că:

• Dacă eu merg cu 90km/h , 6 secunde înseamnă deja 150m, dar de obicei ajung să rulez cu mai mult de atât. Indiferent de vehiculul depășit, se întâmplă mai degrabă ca viteza maximă în timpul manevrei să fie de 110-130 km/h. Nu vorbesc aici de depășiri în localitate. Asta înseamnă 180-200 m.
• Iau în calcul că o posibilă mașină de pe sens invers se poate deplasa și ea cu aceeași viteză, deci circa 400 m. Și că muistului pe care vreau să-l depășesc i-ar putea trece prin cap să accelereze, că nu suspectez pe nimeni de bune intenții, nici de inteligență, fără indicii clare.
• Rareori sunt cazuri în care am vizibilitate și drum liber pe mai mult de 500 de metri. Adică , dacă se întâmplă e boierie. Clar?

Iar când mă angajez, o fac doar dacă consider că am minim 10-12 secunde clare de spațiu. Pentru că nu mereu lucrurile se petrec așa cum prevăd și e prostesc să n-am o marjă de eroare. Și că uneori mai greșesc, spre deosebire de restul celor care nu greșesc niciodată.

Ehm,  în cazul de mai jos mă uitam lung de ceva vreme să trec de un nene care mă enerva că mergea cu circa 10 km/h mai încet decât aș fi mers eu. Nu că mă grăbeam undeva, dar nici nu em un motiv evident de a pierde timpul pe străzi conducând mai încet decât simt că trebuie să conduc. Era ceva trafic din sens invers și am așteptat o vreme ca să-mi confirm spațiul de 10-12 secunde, fiind întuneric și un pic de burniță. Practic, apreciam distanța după dimensiunea și modul cum se mișcă farurile. După câteva  șiruri de mașini zic: ăsta e. Aștept să vină ultima mașină din șirul anterior, după care mă lansez. Când ajung cu botul în dreptul spatelui mașinii pe care voiam să o depășesc îmi dau seama că am mult mai puțin timp decât credeam și că am greșit undeva. Nu știam atunci unde, nici nu aveam timp să-mi pese.

Există o credință populară care spune că odată angajat în depășire să nu te răzgândești și există și motive pentru asta – mai multe – dar există și mărturii de astfel de angajamente scrise cu sânge pe asfalt. Prin urmare, dacă eu la momentul ”t” consider că e periculos să continui depășirea și că am mai mute șanse să mă retrag , o fac, cu riscul de a fi lovit în spate de un nerăbdator care conduce bazându-se pe semnalizarea și pe manevra mea, nu pe ceea ce vede. Riscul lui.

Și cam asta fac aici și, ok , filmul nu pare spectaculos, ar fi fost bun cu sunet , dar cineva s-a jucat la setările camerei și era pe mute.

Nu atât pentru partea în care imi cer scuze soției speriate, cât pentru că s-ar fi auzit frânarea cu ABS. ESPul nu a intrat, nu am bruscat direcția și am controlat singur traiectoria din volan, un pic.

Nu spun asta ca să atrag atenția ce bine știu eu să conduc not, ci cât poate să coste o greșeală. Uitându-mă pe urmă pe film, cred că destul aveam timp să trec dacă aș fi  ținut accelerația la fund.  Cu siguranță l-aș fi jenat pe cel de pe sens contrar, probabil ar fi trebuit ca el să fi redus un pic. Dar treceam.

Așa zice fiecare dobitoc pentru care sunt eu nevoit să frânez ca să nu ne-ntâlnim în lumea celor drepți și orgolioși.

Mai trec 5 secunde de când mă repliez, până trece mașina de pe banda cealaltă, dar atunci nu mi s-a părut o certitudine depășirea. Chiar dacă depășeam și mă repliam în 3-4 secunde ( cred ca 3), 1-2 secunde mi se pare o distanță periculoasă până la un accident cu o sumă de viteze de peste 200 km/h. Mașina care venea era o dubă, nu că ar conta prea mult.

Am luat înregistrarea și am privit-o repetat să înțeleg unde am greșit, întrucât am avut impresia că nu a fost timp suficient, că am evaluat prost distanța și viteza celui care venea din sens invers.

Doar că nu. Au fost fix 12 secunde bătute pe ceas. Timp în care eu am frecat-o, în loc să depășesc.  Nu m-a trădat mașina, vorba aia, nu mouse-ul și tastura sunt de vină. S-a comportat fix cum se comportă de fiecare dată. Da, puteam să trec un pic mai repede dacă schimbam din a 6a în a 3a , nu în a 4a, dar nu am făcut nimic dubios aici.

Problema a fost ”respectarea distanței față de mașina din față”. De obicei, când  trece ultima mașină pe lângă mine eu am accelerat deja, nu după, iar la 1 secundă maxim 2 sunt efectiv în depășire, nu la 5 ca în cazul de față.

Mă miră că nu am realizat asta atunci și a fost nevoie să mă uit pe o filmare să înțeleg care e cauza.

Am putut să intuiesc că nu e bine ce fac doar pentru că văd foarte des faza asta din sensul opus, când sunt nevoit să frânez pentru că ăla care încearcă depășirea la momentul respectiv nu vrea să-și asume greșeala și să se replieze, că EL s-a angajat. Pentru că greșeala e mai în spate, am spus unde, iar ce se întâmplă de obicei e doar faptul că se propagă și că oamenii conduc stereotipic, pe principiul spermatozoidului care nu se oprește până nu a ajuns la ovul, sau la faianță, după caz.

Cum am zis mai sus, filmul nu e spectaculos pentru că a fost un singur factor problematic, anume greșeala mea inițială și că mașina nu m-a trădat.

Dar dacă, nu ar fi ținut frâna, din orice motiv, să zicem? Că se poate întâmpla, bănuiesc, deși până acum am pățit doar la Daciile comuniste.  Frână de motor pe cutie automată când deja eram supraturat pe treapta a 4a? Nu cred. Nici nu aș fi încercat. Probabil aș mai fi încercat o pedală și aș fi încercat să apăs frâna de parcare cu stangul, dacă aș fi nimerit-o.