Nu vorbesc extraordinar franceză. Nu mai și nu-s chiar mulțumit de mine și de faptul că “ma descurc”. Din lipsă de practică și asta e. Dar înțeleg bine. Și îmi place, în general, ce citesc în limba ăstora și faptul ca ăștia ți se adresează la persoana a doua plural cu o politețe și o curtoazie apropiate de britanici, iar limba le sună mai bine. Ignorați faptul că pe-aici înjur ca un birjar.
Trăiam așa cu impresia că francezii sunt educați și nu au aceleași probleme ca noi. Probleme de bază, adică.
Ieri, la workshop, mi-a atras ușor atenția un tânăr, într-o ședință, cu câteva exprimări scrantite (dezacorduri repetate) în discuțiile cu colegii lui. Că în discuțiile “oficiale” ne înțelegeam într-un fel de engleză.
M-am uitat și era la fel de alb ca mine și, profesional vorbind, omul e cu siguranță educat. Am considerat, normal, că am uitat eu franceza de bază și mi-am văzut de treabă că nu eram acolo la lecții de limbă nici de nazism gramatical. Dar mi-am notat, iar în pauza de prânz am căutat pe net, că poate s-o fi schimbat ceva. Cine știe. Nu s-a schimbat nimic. Am concluzionat că poate n-am auzit eu bine, sau că în fond, nici eu nu sunt un sfânt, deci să nu dam cu pietre.
De fapt s-a schimbat ceva. Și văd acum că e o problemă generală. Am văzut de dimineață intr-un articol din Le Figaro numit “Les predicateurs du predicat”. Nu mă certați de accente, nu am pe telefon.
Articolul are un subtitlu care spune: “Les regles de grammaire et d’orthographe ne vont plus de soi”.
Nu am să îl citez pe tot. Pe scurt, responsabilii cu învățământul din Franța și-au dat seama că vin pe valuri niște generații de agramați , total nepreocupati de rigorile comunicării, că limba vorbită, deosebit de cea din manuale, își pierde din complexitate, substanță și alte considerente, care i-au determinat să introducă mai multă gramatică în școala generală și gimnaziu. Să învețe copiii mai devreme, dom’ne, ce e ăla predicat.
Și articolul deplânge faptul că lucrurile se implementează în stilul ăla vechi, savant, scorțos și științific, care nu are cum să prindă la analfabeți și agramați wannabe.
Wannabe- pentru că este și o cultură a agramatilor care vorbesc, pardon, vorbim -uite ce mai scriu eu pe aici uneori, defectuos doar pentru că așa e trendy.
Corect, dar nu numai la ei. Comunicarea e acum descentralizata și necontrolată. Un fel de liberalizare extremă.
Acum mulți ani canalele de comunicare erau limitate, textele erau controlate și se păstra o anumită rigurozitate.
Nu mai e așa. Avem internet, fiecare zice ce vrea, cum vrea, unde vrea, cum vrea, fără obligații, iar modelele literate sunt greu de găsit. “E numa’ rebuturi”, cum s-ar spune.
nu “e” rebuturi, e evolutia naturala a limbii.
franceza are o gramatica scarboasa si complicata, cu niste reguli de mi-a mancat ficatii in liceu. de aia generatia noua isi baga pula in ea de gramatica si comunica cat mai simplu. asta pe langa faptul ca e plin de marocani, arabi si alte natii de emigranti pe care ii doare la 3 metri in fata pulii de cum se vorbeste corect. in Nisa deja sunt mai multi emigranti decat francezi. in curand s-ar putea ca limba oficiala a frantei sa devina ceva natie de araba.
Da. Limba franceza e naspa. Si limba engleza. Si limba romana. Cam atat pot eu sa observ ca din restul inteleg prea vag sa am o parere despre cum vorbesc altii. Despre asta vorbesc. Toate’s naspa si greu de vorbit, se pare.
la fel e si gramatica romana de scarboasa, da numa daca te chinui s-o aplici, la fel ca orice alta limba vorbita corect; nu ma porniti cu limba maghiara ca mai stam o tura; la franceza si engleza singurele probleme care nu apar in limba romana sunt alea de concordanta timpurilor, in rest e fix la fel, ba as zice ca noi ne mai complicam un pic cu cratime si cu “i”-uri multiple alocate arbitrar uneori. @admin, tot asa la persoana a 2 plural te si injura aia, “vous etes con..”, ceea ce si mie imi place enorm, ca te… Read more »
Mi-a placut asta. Ce frumos ar fi daca am trai intr-o lume 80% corecta. Sau 80% bine .