Nu am de ce.

Să protestez. Mi se șoptește din diverse surse. Că uite hoții!  Că ne fură țara,  că ne fură progresul. Dar nu am de ce.

Pe mine m-a furat deja țara.  Progresul nu m-a furat, am furat eu un pic din el.

Sigur, faptul că eu trăiesc relativ cinstit de multă-multa vreme, în timp ce aș fi putut fura bine-mersi, mă bântuie un pic, dar realitatea e că vina e a mea. Am ales să mă educ în sensul ăsta și să rămân aci, printre hoți.  Iar acum mă pricep mai bine la asta decât m-aș putea pricepe la furat. Dar nu aș putea da vina pe altcineva cum că nu știu unde trăiesc.

Iar pe de altă parte realitatea nu se întâlnește cu imaginația,  decât în perspectivă,  dacă le-ai prelungi până la infinit.

Imaginația spune ca PSD nu ar fi majoritari,  că au singuri sub 50%, conform ultimei strigări.  Realitatea spune că împreună cu celelalte scursuri aflate fie la putere, fie în opoziție, sunt majoritari lejer.

Imaginația zice că doar pensionarii ca tata au votat PSD și poate te-ar face să speri că în 10 ani o să mai moară din ei, preferabil ăia pe care nu îi cunoști.  Realitatea zice că și tinerii au votat PSD pentru că nu scrie nicăieri că dacă ești tânăr ești anti psd, sau că ai avea ceva în cap. Nu.

Imaginația îmi spune că dacă încerc să îi explic că se uită prea mult la aceleași trei canale TV și că “să-i lase în pace ca să îi mărească și lui pensia”  e un discurs ca să îl tina captiv și închidă ochii la hoții despre care toată viața a spus că ar trebui împușcați,  chiar și când hoții eram eu, ar înțelege.

Realitatea și antena e că trei televiziuni urmărite cu regularitate îmi anulează orice efort  aș face eu o dată pe lună și nici tata nu mai e așa de receptiv ca acu 20 de ani. Sau poate doar eu m-am schimbat.  Deci Soros și post-truth, baby.

Îți imaginezi, poate, că dacă ieși intr-o seară la un protest ai salvat România și mâine va fi o lume mai bună.

Realitatea e că pentru o lume mai bună trebuie să mergi la muncă,  preferabil pentru unii care te fură mai puțin, iar mâine ai să trăiești tot lângă ăia mulți care-s de altă părere, care știu ca munca nu e bună,  că nu degeaba e taxată ca un viciu.

Imaginația poate îți zice ca duminică seara când mă întorc în București să plec luni la muncă am să mă alătur protestatarilor,  dar realitatea e că i-am zis nevestei să se uite pe waze și să îmi spună pe unde să ocolesc că am poftă să ajung repede acasă.

Dragnea are dreptate. Majoritatea a decis. Ce drept am eu să mă opun vocii democratice?  Am avut 1 vot de zis. L-am zis și aia e.

Guran zice că să ceară Iohannis referendum pe tema legii amnistiei ca să se vadă clar dacă suntem un popor de hoți, că poate unii dintre noi trebuie sa plece.

Serios, trebuie un referendum pentru asta? E coadă pe aeroport de n-ai aer.

Că unii ne și întoarcem săptămânal e problema noastră,  pe cine să dau vina.  Pentru că ăsta e singurul protest care funcționează și îți poate aduce o lume mai bună. Ăla în care pleci în lumea mai bună.

Ăla în care zici “muie Dragnea /Ponta/ Iohannis”  în timp ce îți trăiești restul vieții departe de ei, nu să strigi muie în timp ce te îneci cu pula.