Dragnea si jocul de whist

Legat de ultimul articol.
Am citit azinoapte mai multe articole invartosate despre cum i-a tras-o Iohannis lui Dragnea cu invocarea referendumului pe tema amnistiei si a gratierii.
Cum Dragnea, sanchi, “nu se astepta la asa ceva”, cum neamtul a facut mutarea lui “varu’ Dan” si cum iar “ne-am” luat tara inapoi.
Nu stiu daca cunoasteti jocul de whist. Explicat simplist, toti jucatorii pun cate o carte pe masa, pe rand. Le ia cel care are cartea cea mai mare din culoarea cu care a iesit primul. Deci conteaza sa fii primul. Daca unul din jucatori nu are carti din culoarea aia poate sa iasa cu o carte de culoarea stabilita initial ca fiind “atu”. Daca exista atu-uri pe masa, nu mai conteaza cea mai mare carte din culoarea primului ci cea mai mare carte din culoarea de atu.
Cel mai mare atu pe care il are Iohannis in a bloca actiunile guvernului  si-l poate folosi in orice situatie in care nu are o carte de culoarea aia, este invocarea referndumului. Restul compus din trimiterea inapoi in parlament a unei legi, trimiterea la curtea constitutionala, care sunt chestii marunte. Asta e “asul” lui de atu.
Doar ca Dragnea & PSD nu sunt prosti asa cum credeti voi. Ei stiu ce carti are Iohannis si mai stiu ca nu are rost sa lasi mereu amenintarea atu-ului sa te bantuie, ca nu stii cand te prinde. Daca esti primul “la mutare” si nu ai asul de atu, incepi jucand o carte mai mica din culoarea atu-ului. Asul trebuie scos din joc de la prima mana.
Asa ca PSD au venit cu mizeria asta,  care nu e deloc invizibila, ci asa cum s-a zis, e la fel de discret ca un elefant. Iar Iohannis si populimea au decis ca gata, “dau cu asu'” si l-au blocat pe “fraer”.

Problema e ca in practica nu poti sa convoci referendum la fiecare amenintare de ordonanta de urgenta, sau la iecare propunere legislativa. Ca de aia ai parlament si guvern. Deci merge o data. L-ai consumat, gata. Nu vine nimeni la referendum la fiecare 2 saptamani.

Cat tine diversiunea asta si dupa, ia sa va uitati voi ce frumos jongleaza guvernul si parlamentul cu alte mizerii iar Iohannis se va uita din off-side, asta daca apuca sa le vada macar.

Bine , cinstit ar fi ca referendumul sa fie invalidat de vointa populara, adica dupa chipul si asemanarea poporului. Daca lumea ar vota cu sinceritate, ar trece gratierea doar din referendum. Suntem un neam de hoti, ce dracu’.

2 Replies to “Dragnea si jocul de whist”

  1. Eu stiu ca nu. Razboi era diferit , din ce imi aduc aminte .

    Cartea mai mare castiga, asta e similar,dar indiferent de culoare. Daca erau doua, trei carti cu aceeasi valoare cele mai mari ( e posibila exceptia din moment ce nu joci pe culori) fiecare din cei doi, trei jucatori numarau inca atatea carti cat scria acolo si castiga toata mana cel care avea ultima carte cea mai mare. Daca era din nou egalitate… Iar la razboi imi aduc aminte ca nu alegeai cartile pe care le joci, le puneai la rand asa cum iti erau impartite. Ceea ce-l face un joc de noroc, care nu prea aduce cu ceea ce e whist-ul.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.