Cu datoria civică la vedere

Am prins cam la fix (nevasta)  știrea cu Ordonanța dată pe sub masă și, după cum am zis,  nu am cum să nu-i felicit cu GG.  Așa e sportiv și trebuie să recunoști și să apreciezi talentul și valoarea chiar și când pierzi meciul.  În fond, trebuie să înveți de la cei mai buni.

Lecția de aseară e una clasică:

“Câinii latră, ursul trece,  de cele mai multe ori, dar, câteodată, se oprește,  face o excepție și le-o dă și lor la muie.”

Adică nouă.  Cuvintele îi aparțin unui mare intelectual,  “Tataee“, lol. Cât stil!

Nu prea cred că e ceva de făcut,  am zis că văd pașii lu’ Dragnea deja calculați.  Poți să alegi în câte mutări îți iei mat și cam atât.

Am fost totuși aseară să mă plimb pe centru cu familia, doar pentru că nu pot să-mi privesc copiii în ochi și să le spun vreodată “da, băh, eu am fost de acord cu asta!”, indiferent de planurile mele de viitor și de ce voi face eu pentru ei.  Mi-ar fi rușine de ei, cumva cum tatei nu i-a fost niciodata rușine de noi.

Dar  nu cred în genul ăsta de protest și nici nu am să mai merg să latru ca prostul la lună (ăia plecaseră deja acasă)  doar ca să fiu vizibil, gen să fie clar care-s câinii și care e ursul.

Am și eu demnitatea mea. Se vorbește la mizerii.tv despre acte de huliganism și cretini care ies pe stradă și plm. Cu privire la cuvântul cretini au și ei un pic dreptate, tocmai că nu e nici un act de huliganism,  de dezordine și de “ocupație” .

Aseară au trecut 10 000 de oameni prin piața Victoriei și să fie al dracu’ dacă vedeai  măcar o hârtie aruncată pe jos.

Băh,  unde sunt românii?  Ăștia nu-s românii ăia de îi știu eu. Normal, ăia au lăsat asta să se întâmple. 

De aia nu e jeg și nu sunt semințe pe jos în urma protestatarilor.  Nici geamuri sparte, nici nimic, ci totul e în cel mai al dracului de civilizat cadru cu putință.  Vorba aia, râdeți glumiți… Incinta.

Mi-l și imaginez pe Dragnea cum râde pe sub mustață văzând o turmă de mameluci ordonați, supuși, cum se vaită.  ”Fir-ați ai dracu de simpatici!”. Cred că chiar îi suntem simpatici și vrea să se mai amuze cu noi o vreme.

Pe toate canalele mesajul este de păstrare a ordinii,  de comportament civilizat exemplar. Fără spart, fără scandal, fără strigat  de muie și alte chestii la care nu se coboară un grup de cetățeni civilizați.

“Fara violență, pace si cadență”. Cred că pe refrenul ăsta îi băteau minerii pe studenți acum vreo 25-27 de ani.

Că, cică, protestatarii pierd dacă recurg la violență.

Da, pierd că-s minoritari, și-ar fi băgați sub preș imediat. Dar și altfel tot aia e.

Cel mai tare e Tolontan cu cel mai handicapat text împăciuitor în articolul “Fratele meleu, votantul PSD“, din care citez inexact: “Există opțiuni politice, dar nu există superiori și inferiori, deștepți și prosti”

Adică,  hai să zicem că suntem toți la fel,  să trecem cu vederea, nu se face să îi scoți prostului ochii cu “ți-am spus, eu,  băh,  boule! Tu, nimic! Batman!”

Mai du-te. bă, în pula mea, Tolontane, cu politically correctness-ul tău!

Eh uite că nu sunt de acord nici cu asta. Nu suntem toți la fel și problema e ca cei mai mulți sunt proști,  inferiori. Că dacă eu pot să mă șterg la cur cu fluturașii de campanie PSD, că se vede că-s vrăjeli, că dacă eu pot să mă bag în posturi de facebook PSD-iste ( ca un idiot, ce e drept) și să-mi citesc invective de la politruci lobotomizați cum că ”mănânc căcat tehnocrat”, cred că ar putea toți să se prindă de aceleași lucruri dacă ar fi egali cu mine, sau la fel de puțin proști. Cum nu se întâmplă asta e logică concluzia, ce ne ascundem după copac.

Firește că e aberant să te superi pe ei și să continui insistent să locuiești lângă ei,  adică în aceeași țară.  Pentru că ei sunt mai mulți și dacă-s de neiertat pleci,că nu ai ce să le dovedești.  Pleci pentru tine. Dacă poți să îi ierți, să le treci cu vederea, stai aci cu ei, dar e aberant să le scoți ochii că-s proști și sa nu faci nimic în privința asta.

Eu vă urez success de aici încolo, sincer. Dar mă îndoiesc de asta. Nu vă bazați pe mine, că nu avem aceleași valori.

Eu sunt mai de modă veche și am altă definiție a protestului.

Nu mă mai deranjez la plimbarici să râdă ăștia de mine. Nici nu vreau să vă stric vouă protestul civilizat,  că nici nu am mare motivație,  să fiu sincer.  Adică, posibil să mai vin vreodată, să văd ce se întâmplă, dar nu am o țintă clară, că nu cred în asta.

E frustrant să aperi democrația în frig, ordonat, având grija ce strigi să nu superi cumva pe cineva,  să nu cumva să te prindă ăia de la antena3 când înjuri ceva, când strigi ceva împotriva majorității,  că-i asmut pe ăia pe tine. Și inutil.

Dar să-mi spuneți și mie când e ok să îmi iau cuțitul de bucătărie și ce mai am pe acasă.   Atunci mai discutăm,  dar nu vă promit că vin nici atunci, că miza mea e mică.

Pentru mine ziua de ieri nu a fost chiar neagră.  Cea mai mare problemă a mea a fost că a trebuit să micșorez puțin fontul în factură,  că nu îmi încăpeau cifrele.  În lei, că în lire mai e loc.

Poate fac cumva și șterg coloana aia cu lei de tot din factură,  că și așa mă încurcă.

Mai bine mai devreme decât mai târziu. Zic și eu ca tata,  stați până la vară,  să îmi plătesc datoriile ( el zice să îi mărească pensia)  și pe urmă faceți ce vreți.

Că vezi dumneata, eu sunt, la nivelul României în, sau pe aproape de, ăia 1%, care-s relativ ok și probabil într-un procent și mai mic de oameni care nu trebuie să-și riște libertatea pentru asta. Bine, acum n-o mai riscă nimeni, devine practic un meci cu șanse egale, dar asta e altceva.

Și se cere de la mine să protestez eu și să mă arăt egal afectat, ba chiar mai tare, și egal suferind în numele celorlalți. Nu îmi prea convine. Și e și un pic de ipocrizie aici. Că eu am soluții dar trebuie să protestez în numele milioanelor care nu au, dar o freacă. Să mă prefac că îi înteleg pe ei, că așa e uman și că până la urmă are să mă afecteze și pe mine.

Știi? La școală, pe când am făcut eu, profesorii băteau cam ca minerii. Dar aveau și ei clienți preferați. La dracu, articolul ăla e încă neterminat.  Eu nu aveam prin școala generală mari probleme că eram, tot așa, în ăia 1%, se uitau profesorii ca la Cristos pe cruce și rare ori îmi furam câte una-două. Dar mai des se întâmpla să mi-o fur doar că îmi trebuia mie să mă pun în locul majorității oprimate, să empatizez cu ei și să protestez, nu cu ei, ci în locul lor, că ei dacă erau ”pământ” nu aveau coaie. Și cine pula mea și-o lua ca bonus?

În liceu n-am mai fost așa de zeu. Am protestat cam cât am putut eu în numele meu, nu prea mult că bătaia doare,  dar n-am văzut pe altul  care să nu sufere și să-l doară în pulă de mine. De noi. Atitudinea corectă pentru care le mulțumesc și le doresc numai bine.

La fel și vouă.  Nu-mi cereți să empatizez cu suferința voastră în timp ce voi o ardeți ”safe”, că dacă eu iar greșesc și voi sunteți ok așa? De ce să-mi iau eu muie în locul vostru?

Ia luați, băh, voi, până vă doare în gât și vorbim mai încolo, eu mă concentrez să rămân aproape de ăia 1%. E mai mișto când nu trebuie să fii câine.