Din Pribegie: La Bristol. Project management. 

Îmi doream să ajung aici de foarte mult timp. Lăsând la o parte că m-au mințit ăștia că o să fie proiectul 70% aci și 30% în Oxford și mâine e prima zi în care am treabă în orașul ăsta,  aveam eu nebunia mea. Nu mă interesa să văz Londra, nici neapărat Manchester,  ci Bristol și Cardiff.  Acum am înțeles că trebuie să mai văd York. Mbine. 

Să începem cu partea de căcat. 

 Ze Menegiment

 Care este că ne-am vorbit noi că ne vedem Luni în Londra,  după carele PM-ul pleacă să să se întâlnească cu ceeourile în  Zurich, iar noi plecăm fiecare la cășile noastre. Bun plan. Am venit de duminică de am mai umblat handralau pi centru, ca să fiu la prima oră la punctul stabilit, că nu se cade să țin eu Pământul în loc.

Eram un pic supărat că aveam zborul ăla de întoarcere Vineri în România,  pe care nu l-am putut muta automat cu o săptămână înainte , dar eu am ajuns oricum în țară de Miercuri și i-am sunat pe ăia să îl mute. L-au mutat marți,  că agenția prin care lucrez a zis că organizează o ieșeală cu toți angajații. Nu dau două cepe degerate pe o bere moca și un cârnaț, dar contează la relațiile de business și am zis hai, mă întorc marți. Mai dau o fugă până în Oxford. Și așa am mutat zborul. 

Luni dimineață m-au sunat că nu mai.. Fac două spume,verific cu team leadul de pe proiect:

-Zi, mă, indiene, mai e nevoie de mine mâine-poimâine pe-aci? Sau dau fuga acasă?  

-Nu. N-avem de ce. Că clientul pleacă, iar eu am treabă acasă. 

Clar ca apa plată. Mă gândeam să îi sun iar pe ăia să mute zborul, dar au cost adițional 60 de cenți pe minut și te țin la telefon de mai plătești un zbor până răspund și se mișcă.  Intre timp mă gândesc la un hack, îl mut singur online,  mai dau 270 de lei, ca să plec seara acasă. Îmi anunț 📢 nevasta, care se bucură. Cred.

Pe la 10 se gândește clientul că nu se mai poate,  trebuie să rezolvăm (adică ei) o problemă care ne ține în loc ( adică pe mine și pe indian)  și că își trimite oamenii  la Bristol, dar vrea pe cineva de la noi (mă uit la indian) cu ei să îi supravegheze ( adică să îi ia de mână și să facă cu mânuța lor).

Paranteză 

Dacă era după mine, as fi făcut treaba asta de acum o lună, singur,  fără să mă mai frec de ajutorul lor. Da’ să vezi drăcia dracului,  că deși tehnic trebuie să meargă,  că aș fi frecat-o până mergea, s-ar putea ca business să le creeze niște probleme,  iar aici nu e treaba mea și nu știu sigur dacă merge fix pe procesele lor cu pricina că nu știu procesele alea. Și nu m-ar fi durut în cur, aș fi încercat oricum, că a trecut o lună, în pula mea, și mă cam încurcă,  dar mi s-a explicat clar de către ăștia la care lucrez că nu e treaba noastră și nu ne asumăm responsabilități. La început nu prea am priceput cum vine, că eu pe unde am fost angajat am tot zis că îmi bag pula, hai că fac eu, ce să mi se întâmple dacă o belesc, maxim mă dau afară, dar probabil că nu. Eh, ca contractor e altfel. Dacă te faci stăpân pe task,  chit că nu e treaba ta, iei și responsabilitatea asupra ta. O belești – ești bun de plată. Așa merge. Cu bani.  Ăștia ai mei au zis că noi nu suntem specialiati pe bucata aia, nu e în contractul nostru, nu ne asumăm și că dacă îmi asum eu, îmi asum și costurile în caz ca nu merge ce fac. Că ei tot ziceau să îmi văd de treabă, dar pe mine mă mănâncă în cur uneori și nu înțeleg.  Dar dacă îmi explică că e cu bani luați de la mine înțeleg iute și le-am zis direct “să se descurce”, că prefer să mă uit pe geam de câteva sute de lire pe zi, dacă ei nu vor să mă bag. Și le-am zis clienților să întrebe la SAP dacă soluția sugerata de mine ( o notă SAP) li se potrivește, că era pentru altceva, dar eu eram de părere că merge și aci. Că oricum ăia de la SAP i-au futut în cur când le-au vândut soluția fără să se uite ce setup incompatibil au. Care SAP,  au răspuns că nu știu,  că dacă nota zice că nu e pentru setup-ul lor, nu e și gata, muie și la gară,  că așa își violează ăștia clienții.  Nu e bai, nu mă plâng,  eu fac bani din chestia asta.  Și le-au recomandat ăia un consultant partener, care “știe ce e de făcut”, care pentru peste 2000 de franci pe zi s-a uitat în sistem ( peste 3 săptămâni)  și le-a zis că, ce crezi, nota aia e soluția.  Dar el nu le-o aplică,  să și-o aplice singuri. 

Încheiat paranteză 

Acestea fiind spuse, eu i-aș fi zis indianului să meargă el,  că eu tocmai ce mi-am mutat zborul înapoi  luni, dar nu înainte să zică el că nu lucrează miercuri. La drept vorbind,  oricum nu poate să îi ajute cu nimic, că nu știe d-ăstea,  așa că “da, sigur,  dacă mă vreți acolo, merg acolo cu plăcere, ce pula mea să fac”.  

Și nu știu ce o sa fac, că ăștia ai mei au zis să nu îmi bag mâna în sistem la client pe tema asta,  dar pe client nu îl văd în stare să își aplice singur nota aia, care e o chestie de programator junior așa, dar ăia îmi par cam pământ.  Că de aia au nevoie de mine. 

Și cam vreau să îi ajut să își rezolve ăștia mizeria ,  nu pentru palmares cât pentru ca să continuăm treaba și să meargă bine afacerea și mai ales lirele de la ei la mine. 

În fine, am sa văd ce și cum mâine, până una alta mi-am mutat zborul pentru joi. 

Orașul 

E cam frumos! Eu sunt cazat pe centru, nah, dar totuși e frumușel. Oamenii vorbesc engleză cu un accent plăcut,  e un pic cam racorica, dar merge.  

Chiriile sunt evident mai mici ca în Londonistan ( m-am uitat la o agenție de asta pe pământ) ,  dar cred că și foamea e mai mare și mai la os. Pe cetățeni nu îi văd îmbrăcați extravagant, trendy sau măcar upto date. Sunt relaxați așa, și arată ca dintr-un oraș de provincie. Nu ca în Oxford unde de dimineață au trecut pe lângă mine 5 Lamborghini (două decapotate),  unul după altul. 

Nu. E mai cu modestie,  dar la restaurantul pustiu la care am poposit și am mancat ceva obișnuit, preturile nu erau chiar de provincie.  Dar bun.