Nu apuse bine soarele și o luai înapoi la picior către Londra. La picior cu trenul.
Voiam să o întreb pe chinezoacă dacă mă lasă să îmi înfig și eu telefonul în usbul ei, dar observai ca pierdui cablul. Futu-mi nația în cur. Dap, e un articol în care faptul că înjur e cheia.
Fu o zi de căcat, o zi de aia la care te gândești că îți meriți toți banii și pe zilele mai ușoare,dar măcar am rezolvat cam ce puteam rezolva pe partea mea.
Futu-i în gură 👄 de clienți handicapați care stau să îi împingi de la spate și care fac cel mai de căcat planning din istorie.
Și mai futu-i în gură și pe service providerii pentru care prestez și care nu vor nici cu dat dracu’ să își asume responsabilități și mă pun să cer aprobare, validare și să aștept “sfaturi” de la unul mai prost ca mine. Genul ăla de sfaturi gen:
-Coaie, mă pis pe nota ta, chit că am sugerat-o și eu acum o lună, nu face nimic bun, arzi banii de pomană, dă-ne o soluție, gen uite altă notă, pe care am oferit-o acum trei săptămâni și face nu chiar ce vrem, dar pe acolo. Zi, baga-mi-as pula în mă-ta de popandau, confirmi, ca să mă apuc de ea, să nu dorm aci, sau în Gară, ca homlesii?
Aa, vrei să îți explic eu ce face? Îți explic, ce pula mea, că de aia te au adus pe tine să rezolvi problema și te plătesc triplu, ca să îți explic eu, da’ hai, numai să termin o dată, că dacă mai stau o zi în orașul ăsta de căcat fac apoplexie.
Da, aseară am zis că orașul e mișto, dar nu mă întâlnisem cu popandaii, futu-i în 💋 , să nu-i mai văd!
Vă spun, cel mai de căcat lucru din viața de muncitor 👷 pe orice plantație e să îți trimită pe unul calificat ca expert, de care te prinzi iute că e mai prafist decât tine, dar să se uite toți în gura lui, cum îi curge scuipat, că la altceva nu au ce, și să ți se spună să aștepți indicațiile lui și să aprobe el orice soluție propusă. După care să te întrebe pe tine dacă progresati.
Dar vezi, de aia e un avantaj și în a lucra ca angajat al unei companii de consultanță. În cazuri ca astea îl futeam pe ăla în gură cu toți morții lui, nu cu cuvintele ăstea, dar unele care dor la fel de tare și-s permise, foștii colegi știe cum, și îmi vedeam de treabă, nu stăteam după proști. Că nu mi-a dat nimeni șut în cur când am făcut d-ăstea. Sigur, pentru câteva mii de euro în plus pe lună îmi înghit limba, fac ce pot și înjur aci, până ma calmez, că banii mă doare, iar englezii par că sunt mai sensibili la etichetă și norme de comunicare. Nu știu cum reacționează dacă le explic eu lucrurile pe românește, desigur tradus în engleză.
Românii din UK
Așa, trecând peste aceste aspecte, aseară am întâlnit un taximetrist în Bristol care mi-a cam stricat modjo-ul, dar nu am zis nimic de asta că nu aveam dispoziția de a înjura români. Acu, tot sunt la capitolul injurii, îi trec în revistă.
Mă sui eu în taxi, condus de un tuciurist mai negru ca crema de pantofi, îi spun unde merg și îmi explică că sunt niște taximetriști nesimțiți care s-au băgat în față la coadă, Bla, Bla, după care mi-a zis o chestie tare. Traduc:
” Tot timpul e un taximetrist care vrea să fie mai deștept decât restul și se bagă el în față la coadă! Dacă era deștept avea mașină la scară și îl duceau alții pe el, dar dacă ești taximetrist stai, în pula mea, la coadă, că nu ești mai smecher decât restul, fii mulțumit că ai loc în coada aia”.
Chestia asta e o mostra de înțelepciune africană care m-a mișcat.
Apoi îmi spune el cum e supărat că clienții uneori aleg șoferii în funcție de culoare și că el e dezavantajat că e negru, dar nu se supără. Voiam să îi zic că cred că glumește, că acolo de unde l-am luat eu erau toți negri și nu am văzut încă taximetrist alb în UK, dar m-am abținut.
După care mi-a stricat meciul întrebându-mă de unde sunt. De obicei zic că sunt din Germania și mă închin cu limba să nu mă întrebe careva ceva în nemțește, dar văzându-l pe ăsta i-am zis cinstit că-s din Romanistan.
A sărit ca ars!
-Aoleu, voi aveți o reputație teribilă aici!
-Pof-tim?
-Mai mulți clienți români mi-au fugit din mașină fără să plătească, chiar și femei.Eu pe voi va asemăn cu polonezii că arătați la fel pentru mine, dar românii sunt nașpa. Mereu nu vor sa plătească. Polonezii sunt ok, și prostituatele lor plătesc. Româncele fug. Dacă știam că ești român te puneam să plătești înainte!
-Și zi așa, clienții sunt nașpa că nu vor să meargă cu negri, dar tu ești ok că nu ai încredere în români!
(Sunt sigur că are dreptate, nu am dubii aici)
-Pierd anual 50-100 de lire pe seama românilor.
- Da, prietene, așa sunt românii, mi-e și rușine să spun de unde sunt! Dacă vrei îți dau banii de acum, că nu am grețuri, spune cât face.
-Da, de ce, că uite eu am venit din Africa și nu-s aici să fur.
….
Am ajuns să ne discrimineze Africanii din Uk, că suntem nație de căcanari, mă? Futu-va in gură, să vă fut, pe toți care o ardeți prin Bristol și mă faceți pe mine să las 20% bacșiș ca să vă spăl obrazul. Plătiți-va taxiurile, dar-ar Brexitu-n voi!
Al doilea taximetrist mă luă de la hotel și mă duse la fabrică de dimineață. La fabrică unde nu venise nimeni la ora pe care am stabilit-o, futu-i în gură de popandai, dar asta e din alt cadru.
Și mă întreabă și ăsta, care era mai alb, dar mai negru ca mine, că de unde sunt. Deși nu era momentul să risc să mă lase pe jos, i-am spus și ăstuia. Puteam plăti în avans.
Ăsta, în schimb, era super încântat de români. Prea încântat. Nu înțelegeam de ce. Stătea în chirie în casa unor români. Și cică ii place foarte mult de români, că muncesc aici, locuiesc aici, dar duc banii în țara lor unde își fac case mari și frumoase la fel ca el și familia lui. De pakistanezi.
Și ii cer, desigur, să îmi explice de ce e așa șmecherie și ce e de apreciat la niște oameni care muncesc pe brânci să strângă bani ca să își construiască niște case pe care nu le locuiește nimeni într-o țară ai cărei locuitori nu mai sunt, în timp ce ei se chinuie pe aici cum pot, în timp ce ar putea să își facă viața mai frumoasă cu banii ăia.
Îmi spune că nu e așa, că toată lumea trăiește bine aci și că doar din surplus își fac românii case în România și pakistanezii în Pakistan.
Și presupun că din bani economisiți în timp ce sari din taxiuri fără să plătești, cum altfel?
Cum ar fi casa lui pe care a dat 100 000 de lire, cu 5 etaje, că are familie mare ( fucking shit!) și în care locuiesc doar în vacanță, că nu au de ce să se întoarcă în Pakistan pentru altceva decât să-și vadă rudele. Normal ca atunci când mergi să îți vezi rudele îți trebuie o casă cu 5 etaje. Stai să vezi care rude!
Iar în rest zice că plătesc pe cineva din sat să stea în casa lor, că altfel vin verii lui, nepoții lui tac-so și îl fură, că i-au furat deja pământul și se judecă cu ei de vreo 5 ani. Adică rudele alea pe care merge el să le vadă, presupun că la tribunal. Le-o plăcea să se întâlnească intr-un cadru mai oficial așa.
Sună cunoscut? Cum pula mea să nu îți placă românii!
Merg în Paddington să mă întâlnesc cu un român pe care nu l-am mai văzut de 7 ani și de care mi-e dor. Maine lucrez de prin Londra. Dracu’ știe de unde. Nomad digital. După care chiar plec acasă că nu mai am haine.
