Muncă în zadar. Aprilie brumat.

Am văzut știrile cu francezii care au făcut focul în vii zilele trecute să nu le înghețe.  Bănuiam că nu e a bună,  dar am zis hai, că Franța o fi departe. Și am lăsat-o așa,  că ce să fac. Eu eram și mai departe.

L-am sunat aseară pe tata să îl întreb una alta și mi-a stricat un pic meciu. Nu că ar fi vina lui. 

Pe 20 a înghețat un pic pământul și a dat un pic bruma, așa de control.  

Pe 21 a înghețat apa în  trocul păsărilor – tun, brumă până la 10 dimineața . 

Via e praf. Cireșele sunt negre. Știți voi ce e aia? S-au dus. 

M-am chinuit să fac instalații de irigat și pe dracu ghem (or fi crăpat și țevile,  mai știi?  Nici nu vreau să îl întreb pe tata)  că a fost începutul de primăvară prea arid. 

Ai mei au săpat via, au legat, au pula mea. 

A stropit tata pomii o dată, le-am mai dat și eu o tură.  

Ca să ce! Ca să îți bagi pula în ea de muncă.  


Când mi-a spus tata, am zis că asta e și am plecat să mă plimb prin Bristol, că la ăștia cireșii sunt mișto.   Dar cu ochii un pic umezi,  nu de pagubă,  că nu trăiesc din cireșele alea, iar vin de la tata nici nu prea beau. Dar de nervi, de oftică, de-un sentiment de futilitate,  de “la ce pula mea contează că am eu pământ gratis în țara asta dacă,  ba e prea frig, ba e prea cald, ba prea secetă,  ba sunt inundații?”.

Nu e numai România așa, dar uite că aici (UK) nu e așa. Încă. 

Și-mi vine să îi strâng de gât pe ăia care o ard în “nu există încălzire globală”,  nu există schimbări climatice cauzate de poluare. Nu există nimic. Mă văd cum le bag pe gât lopeți de cireșe negre și putrede, trase prin praf de cărbune, și le torn în gura ținută căscată cu clești carafe întregi din cel mai bun vin de Diesel, producția 2017 fără filtru de particule. Și le spun că li se pare, că nu există cărbune,  cireșe putrezite în floare și efectele poluării.  Așa e noul Bordeaux,  vin negru, de-ți rămân buzele pătate și-ți pică dinții de la el. E natural. 

Agricultura e pe cale să devină mult mai scumpă doar pentru că vrem să continue să fie petrolul și restul vieții la fel de ieftine și la fel de primitive.

Mă întreb dacă merită să mai visez la un teren cu razorul meu, cu plm, oriunde, în condițiile astea. 

Și telefonului ăstuia i s-a futut bateria de tot. Să o schimb sau să iau altul? Înțelegeți  ideea 💭? …

Mă duc la Londra că am treabă și alte griji mai acute.  Dă-o în pula mea de natură,  după ce am să rezolv restul problemelor de care depind banii mei am să mă gamdesc și la asta. Dacă o să mai am la ce. 

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of
guest
6 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Manowar
7 years ago

Concluzia logica: ba, cand e sa n-ai noroc, dai de cuie si-n pizda.

buntzi
7 years ago

Om, sufăr cu tine că și dramul meu de grădină tot la fel de dracului s-o fi dus, dar termenul de “zăpada mieilor” există de mult mai de dinainte de epoca industrială și încălzirea globală. Sigur, doare când vezi cum ți se duce pulii de suflet munca. E mai simplu să crezi că cineva, oricine, e de vină pentru ce se întâmplă, pentru că ne vine greu să credem că deși suntem niște persoane decente și ne străduim să nu deranjăm pe nimeni cu nimic, shit still happens to us. Dar tristul adevăr e că universului nu-i pasă (nici) de… Read more »

catalinx
catalinx
Reply to  buntzi
7 years ago

Termenul exista. Dar tata nu retine sa se fi intamplat asa des. De exemplu: In 2013,parca, a nins pe 27 martie. Si anul trecut a dat bruma pe la sfarsitul lui martie, dar stropisem pomii cu niste ulei care le intarzie infloritul. Si nu m-a afectat. Anul trecut, parca a nins in august Anul asta a fost prea tarziu sa pot face ceva. Bunicul meu imi spunea Ca isi aducea el aminte ( a fost nascut prin 1923) ca a prins de cateva ori in viata lui zapada in aprilie. Dar la inceput. Tata spunea ca nu isi aduce aminte… Read more »

fish
fish
7 years ago

meh, prin ’94-’95 – fu o ninsoare in aprilie,chiar in zilele de paste
erau caisii sau ceva de genul in floare, i-a rupt.

XC47
7 years ago

Asta cu ciresele e super de cacat. Bagi pula.